Prin sentinţa penală nr. 28/28 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 2032/2008, instanţa a dispus condamnarea inculpatului Xx la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui tractor neînregistrat, prev. de art.85 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 modificată, 6 luni pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 modificată şi la 6 luni închisoare pentru conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002 modificată. În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele în cea mai grea dintre ele, 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate în baza art.81 Cod penal.
În motivare, instanţa a reţinut că inculpatul a fost surprins de Poliţie conducând pe raza com. Vătava mai întâi în data de 3.04.2008 un tractor neînregistrat şi apoi în data de 10.05.2008 un tractor înregistrat. Inculpatul nu are permis de conducere. Prima instanţă arată că inculpatul a recunoscut fapta şi a motivat-o prin aceea că nu ştia că are nevoie de permis pentru a conduce tractorul. În plus, prin apărător a arătat că tractorul pe care l-a condus nu era un autovehicul care să necesite înregistrarea, înmatricularea sau posedarea unui permis de conducere, în sensul Codului rutier. Instanţa răspunde acestor susţineri arătând că, atâta vreme cât tractorul are o capacitate cilindrică a motorului de peste 50 cm3, constituie autovehicul. Este adevărat că nu circulă în mod obişnuit pe drumurile publice, dar tractoarele sunt incluse în mod expres printre vehiculele pentru care este necesar permis de conducere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, arătând din nou că tractorul pe care l-a condus nu era un autovehicul care să necesite înregistrarea, înmatricularea sau posedarea unui permis de conducere. În declaraţia dată instanţei de apel, a recunoscut faptele în materialitatea lor.Analizând apelul declarat prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prev art 371 alin 2 C.p.p., instanţa îl consideră fondat.Considerentele pe care instanţa de apel le are în vedere sunt următoarele:Cele reţinute de prima instanţă cu privire la faptul că inculpatul a condus tractorul pe raza com. Vătava în datele de 3 aprilie şi 10 mai 2008, fără să aibă permis de conducere, sunt reale. Câteva precizări sunt de făcut:Inculpatul are în proprietate un tractor, pe care îl foloseşte la muncile agricole. Deplasările pe drumurile publice cu ocazia cărora a fost surprins de poliţie le-a făcut la şi de la terenul unde presta aceste munci, conform propriilor declaraţii. După ce a fost oprit de poliţie în data de 3 aprilie, şi-a înregistrat tractorul la Primărie. Nu a obţinut permis de conducere. În procesul verbal de flagrant din 10 mai este consemnat motivul pentru care a condus fără permis: Declară că l-a întrebat pe primar, şi acesta i-a spus că poate circula şi aşa în comună.În aprecierea instanţei de apel, interpretarea în drept a acestei situaţii este următoarea:Potrivit – Codul rutier -, art. 6 pct. 6, în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, autovehicul este vehiculul echipat cu motor în scopul deplasării pe drum. Troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule. La pct. 30 este definit tractorul – vehiculul cu motor, pe roţi sau pe şenile, conceput special pentru a trage sau a împinge anumite utilaje sau remorci folosite în exploatările agricole ori forestiere sau pentru alte lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public. Acesta este diferit de tractorul rutier, care la pct. 31 este descris ca tractorul pe roţi, cu cel puţin două axe, utilizat pentru executarea de lucrări, precum şi pentru tractarea unor remorci folosite pentru transportul de persoane sau bunuri şi care se deplasează, de regulă, pe drumul public. Conform art. 11 alin. 1, proprietarii de vehicule sau deţinătorii mandataţi ai acestora sunt obligaţi să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaţie, conform prevederilor legale. Iar conform prev. art. 12 alin. 1, pentru a circula pe drumurile publice, vehiculele, cu excepţia celor trase sau împinse cu mâna şi a bicicletelor, trebuie să fie înmatriculate ori înregistrate, după caz, şi să poarte plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, cu forme, dimensiuni şi conţinut prevăzute de standardele în vigoare. Conform art. 14 alin. 1, maşinile şi utilajele autopropulsate utilizate în lucrări de construcţii, agricole, forestiere, tractoarele care nu se supun înmatriculării, precum şi vehiculele cu tracţiune animală se înregistrează de către consiliile locale, care ţin şi evidenţa acestora. În art.15 alin. 3 se arată că pentru vehiculele prevăzute la art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin. (1), autoritatea care le înregistrează eliberează proprietarilor acestora certificate şi plăcuţe cu numere de înregistrare, conform categoriei sau subcategoriei din care fac parte vehiculele respective. Este interzisă, se dispune la alin. 5, punerea în circulaţie a unui vehicul, înmatriculat sau înregistrat, care nu are montate plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare atribuite de autoritatea competentă ori dacă acestea nu sunt conforme cu standardele în vigoare.
Conform art. 20 din Codul rutier, alin. 1, pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător. Potrivit alin. 2, pentru a conduce pe drumurile publice tractoare, maşini şi utilaje autopropulsate agricole, forestiere sau pentru lucrări, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere valabil pentru categoriile sau subcategoriile prevăzute în regulament. În mod similar, art. 23 alin. 1 prevede că pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător.
În mod corelativ, sunt prevăzute ca infracţiuni: în art. 85 alin. 1, punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, iar în art. 86 alin. 1, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
Conform art. 95 alin. 1 încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2). În actuala reglementare, contravenţiile la regulile de circulaţie sunt prevăzute la art. 99 şi următoarele din Codul rutier.
Aplicând aceste reglementări la situaţia din speţă, rezultă următoarele:
În mod cert inculpatul, fiind conducătorul unui tractor folosit la muncile agricole, era obligat să îl înregistreze. Conducătorul unui tractor este de asemenea obligat să aibă permis de conducere, cu excepţia cazului în care nu l-ar conduce niciodată pe un drum public. Excepţia nu se regăseşte în speţă, fiindcă inculpatul a condus în două rânduri tractorul pe drumurile publice din comuna Vătava. Ca urmare, inculpatul era obligat să aibă şi permis de conducere. Sfatul pe care l-ar fi primit în sens contrar de la primar este aşadar greşit.
Inculpatul a încălcat ambele obligaţii. Sancţiunea încălcării nu poate fi, însă, una de natură penală, decât dacă este dovedit că tractorul era folosit în mod regulat pe drumurile publice. Numai în acel caz el s-ar încadra în definiţia autovehiculului dată de Codul rutier şi, astfel, ar fi îndeplinite condiţiile de incriminare de la art. 85 alin. 1 şi art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002. Numai astfel s-ar respecta cerinţa legalităţii incriminării, impusă de art. 2 din Codul penal.Ori, în speţă, nu numai că nu este dovedit că tractorul inculpatului era folosit în mod regulat pe drumurile publice, dar inculpatul nici nu este acuzat de aşa ceva. Singurele acuzaţii care i se aduc, şi singurele probe ale dosarului, poartă asupra faptului că a condus de două ori tractorul, o dată în luna aprilie şi o dată în luna mai a anului 2008. Aceste două dăţi nu permit stabilirea unei anumite reguli în conducerea tractorului.Cu alte cuvinte: Dacă inculpatul ar fi fost acuzat, şi ar fi fost probat, că tractorul la volanul căruia a fost surprins era folosit regulat pe drumurile publice, atunci tractorul putea fi descris ca un autovehicul în sensul Codului rutier, iar fapta inculpatului de a conduce fără permis şi fără ca autovehiculul să fie înregistrat ar fi putut constitui infracţiunile prevăzute de art.85 alin. 1 şi art. 86 alin. 1 OUG 195/2002.Cum o asemenea acuzaţie nu a fost adusă, şi probe într-un asemenea sens nu există în prezentul dosar, conducerea tractorului nu ar fi putut atrage decât răspunderea contravenţională a inculpatului, în măsura în care ar fi fost aplicabile unul dintre art. 99 şi următoarele din Codul rutier. Dar la acest moment, conform art.13 alin. 3 din OG 2/2001, răspunderea contravenţională este ea însăşi prescrisă.Ca urmare, în baza art 379 pct.2 lit.a Cod procedură penală instanţa va admite apelul declarat de inculpat, va desfiinţa integral sentinţa atacată şi în rejudecare îl va achita pe inculpat pentru toate infracţiunile în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală.Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă şi în apel, sunt aplicabile prev. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
