C. civ. art. 998
Este nelegală calcularea unor dobânzi de întârziere, printr-un titlu de creanţă vamală, în ipoteza când debitul principal vamal îl constituie o despăgubire civilă acordată în cadrul acţiunii civile, în procesul penal, în condiţiile art. 998 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 738/R din 11 iulie 2005
Prin sentinţa civilă nr. 131 din 21 februarie 2005 pronunţată în dosarul nr. 802/CA/2004 Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantul M.M. împotriva pârâţilor Biroul Vamal Timişoara Aeroport, Direcţia Regională Vamală Timişoara, Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, având ca obiect cererea de anulare a procesului-verbal nr. 2448/28.06.2004 încheiat de pârâtul I şi a deciziei nr. 485/261/08.IX.2004 emisă de pârâta IV, privind obligaţia de a plăti drepturi de import sub forma dobânzilor la taxe vamale, dobânzi la TVA şi dobânzi la comisionul vamal în sumă de 667.678.039 lei.
În motivare prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr.3025/01.09.1997 pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin decizia penală nr.1085/21.11.1997 pronunţată de Tribunalul Timiş şi decizia penală nr.326/1998 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, inculpatul M.M. a fost obligat la plata sumei de 6.410.001.516 lei, despăgubiri către partea civilă Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti, în considerentele sentinţei penale menţionate, arătându-se că această sumă reprezintă garanţia datorată în temeiul prevederilor art. 2 lit. b din H.G. nr. 864/1995 şi constituită ca diferenţă dintre valoarea prevăzută în anexa actului normativ menţionat şi valoarea din factură – 5.256.725.693 lei, precum şi taxele vamale calculate la cheltuielile de transport– 742.187.465 lei. Prin urmare, chiar dacă instanţa a acordat sumele menţionate cu titlu de despăgubiri, acestea îşi păstrează caracterul de creanţe bugetare, fiind specificat în mod expres în considerentele sentinţei penale că acestea constituie drepturi vamale, fiind astfel neîntemeiată susţinerea reclamantului potrivit căreia nu puteau fi calculate accesoriile sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească.
Prin decizia civilă nr. 738 din 11 iulie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4863/CA/2005 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat în cauză de reclamant, a modificat sentinţa şi a admis acţiunea formulată de reclamantul M. M. împotriva pârâţilor Biroul Vamal Timişoara Aeroport, Direcţia Regională Vamală Timişoara, Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş.
A anulat procesul verbal nr.2448/28.06.2004 încheiat de pârâtul I şi decizia nr.485/8.09.2004 emisă de pârâta IV privind obligaţia reclamantului de a plăti suma de 667.679.039 lei cu titlu de drepturi de import.
Curtea a stabilit că potrivit probelor dosarului, reclamantul a fost impus la plata sumei de 667.679.039 lei cu titlu de dobânzi la taxe vamale, dobânzi la TVA şi dobânzi la comision vamal, prin procesul-verbal nr. 2448/28.06.2004 încheiat de pârâtul Biroul Vamal Timişoara Aeroport, pentru perioada 23.11.2002 – 20.05.2003, în temeiul art. 108, 109 şi 113 din Codul de procedură fiscală, urmare la dispoziţiile de recalculare a impunerii, dispuse prin deciziile nr. 430 şi 431 din 15.09.2003 emise de pârâta D.G.F.P. Timiş, menţionându-se în titlul de creanţă vamală că documentul prin care s-a individualizat suma de plată este decizia penală nr. 3329/1998 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. 4881/P/1997.
Contestaţia reclamantului împotriva acestui proces-verbal a fost respinsă prin decizia nr. 485/261/08.9.2004 emisă de pârâta D.G.F.P. Timiş.
Potrivit sentinţei penale nr. 3025/01.09.1997, pronunţată în dosarul nr. 2108/1997 al Judecătoriei Timişoara, reclamantul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de evaziune fiscală, fals în înscrisuri oficiale şi contrabandă, şi în temeiul art. 14 şi 346 C. pr. pen. a fost obligat la plata sumei de 6.410.001.516 lei, despăgubiri civile către partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, respingându-se în rest pretenţiile acesteia ca neîntemeiate.
Sentinţa penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 326 din 13 martie 1998 pronunţată în dosarul nr.4881/P/1997 al Curţii de Apel Timişoara, prin respingerea recursului declarat de reclamant.
Prin procesul-verbal atacat în cauză, pârâtul Biroul Vamal Timişoara Aeroport a calculat dobânzile la taxe vamale, comision vamal şi TVA, cu titlu de accesorii la debitul principal stabilit prin hotărârea judecătorească penală, ceea ce este nelegal pentru că, în primul rând prin sentinţa penală, care are autoritate de lucru judecat, fiind definitivă, reclamantul a fost obligat faţă de partea civilă, autoritatea vamală, numai la despăgubiri civile sub forma prejudiciului efectiv produs prin infracţiunea de evaziune fiscală şi nu şi la plata beneficiului nerealizat de către partea civilă, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei penale susmenţionate.
Aşa fiind, calculul unor dobânzi chiar şi civile, în condiţiile art. 998 C. civ. ar fi fost inadmisibil pentru că s-ar fi adus atingere lucrului judecat, reprezentat de hotărârea penală definitivă.
Impunerea este nelegală şi pentru că dobânzile din litigiu au fost calculate sub forma unor dobânzi de întârziere, ca sancţiune specifică dreptului financiar, pentru plata cu întârziere a unei creanţe vamale, ori debitul principal la care acestea au fost stabilite nu este o creanţă vamală, ci o despăgubire civilă acordată în cadrul acţiunii civile, din procesul penal, care este guvernată exclusiv de prevederile art. 998 C. civ.
În consecinţă, impunerea din litigiu nu are un suport legal în legislaţia fiscală invocată prin procesul-verbal nr. 2448/2004, şi pentru că sentinţa Tribunalului Timiş s-a pronunţat cu încălcarea legii, s-a admis recursul reclamantului.
