Cuţitul corp delict folosit de inculpat pentru a ucide victima trebuie confiscat, chiar dacă nu a mai fost găsit, întrucât ar putea fi găsit până la momentul confiscării.
Prin sentinţa penală nr. 212/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia a ll-a penală i-a condamnat pe inculpatul S.F. la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei de omor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-176 lit. c Cod penal.
Conform art. 118 Cod penal, s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict, în fapt, s-a reţinut că, în timpul unei altercaţii, inculpatul i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuţit de bucătărie, în zona toracelui, abdomenului şi a gâtului, provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul şi parchetul. Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, iar apelul parchetului a fost admis numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei, considerată prea mică în raport de periculozitatea socială a faptei comise.
Motivul de apel referitor la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 118 Cod penal, constând în confiscarea cuţitului corp delict, deşi acesta nu a mai fost găsit, nu a fost împărtăşit de Curte, care a arătat că este obligatorie confiscarea obiectului folosit la săvârşirea infracţiunii, întrucât ar putea fi găsit până în momentul executării confiscării.
(Secţia l-a penală, decizia penală nr. 550/1999) NOTA: Consider că fiind o măsură de siguranţă, confiscarea specială are ca scop înlăturarea unei stări de pericol, or cuţitul nefiind găsit, nu se poate confisca. (Judecator inspector Georgeta Onica )
