C. pen., art. 118 lit. d)
Confiscarea specială prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen. este o măsură de siguranţă, nu o obligaţie civilă.
Decizia penală nr. 47/Ap/MF din 2 decembrie 2005 – M.B.
Prin sentinţa penală nr. 42/2005, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a condamnat pe inculpata C.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), art. 211 alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de
7 ani închisoare, reţinând propria sa contribuţie la deposedarea părţii vătămate F.S. de bani şi bunuri neconsumptibile (telefon mobil, microfonul staţiei de emisie-recepţie, aparatul de taxat), mai precis în derularea succesivă a celor două acţiuni, furtul şi constrângerea exercitată pentru a obţine şi păstra respectivele bunuri.
Funcţie de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul minor G.M. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, reţinând că printr-un consens neechivoc, în scopul obţinerii aceleiaşi finalităţi (însuşirea ilicită a unor bunuri), cei doi inculpaţi, lucrând în aceeaşi formă de vinovăţie (intenţie directă), pe timp de noapte au deposedat-o prin violenţă şi prin pulverizarea în ochi a unui spray lacrimogen pe partea civilă, aflată în exerciţiul funcţiunii, cea de taximetrist la SC M. SRL Braşov.
împotriva acestei soluţii au promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, criticând-o sub aspectul individualizării greşite a pedepselor aplicate, al omisiunii confiscării speciale de la inculpaţi a contravalorii telefonului mobil (2.000.000 lei ROL) şi a microfonului staţiei (2.000.000 lei ROL), bunuri ce nu au fost restituite în natură ori în echivalent, cât şi inculpaţii, care au pus problema redozării pedepselor aplicate şi chiar a achitării, funcţie de prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Relativ la întinderea pedepselor aplicate, Curtea, funcţie şi de gravitatea faptei comise, de contribuţia proprie adusă de participanţi, a apreciat că pedepsele în discuţie răspund pe deplin exigenţelor legii penale, luându-se corect în calcul şi ineficacitatea unei ipotetice măsuri educative, datorită apropierii minorului de vârsta majoratului, corelându-se sancţiunile aplicate şi cu şansele de reeducare pe care inculpaţii le prezintă, cu gradul lor de moralitate şi periculozitatea pe care aceştia o prezintă.
Funcţie de minoritatea unuia din inculpaţi, Curtea a stabilit că pedeapsa accesorie opozabilă celui în cauză va opera începând cu data împlinirii vârstei de 18 ani.
Relativ la confiscarea specială, Curtea, sesizând că s-a recurs la acoperirea parţială a daunei produse, nerestituindu-se suma de bani sustrasă (600.000 lei ROL), telefonul mobil evaluat la 2.000.000 lei ROL şi microfonul staţiei de emisie-recepţie estimat la 2.000.000 lei ROL, lucruri dobândite prin săvârşirea infracţiunii, a admis apelul dedus judecăţii, dispunând confiscarea specială de la fiecare din inculpaţi a sumei de câte 2.300.000 lei ROL, deoarece răspunderea penală este personală, iar confiscarea este o măsură de siguranţă, nu o obligaţie civilă, în privinţa căreia operează solidaritatea pasivă.
Respingerea ca nefondat a apelului inculpatei C., în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a corelat cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare, restul cheltuielilor cu acest titlu rămânând în sarcina statului.
