Codul penal, art. 118
Măsurile de siguranţă au un caracter personal, astfel încât confiscarea specială nu poate fi dispusă în solidar, ci separat de la fiecare inculpat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Tg. – Mures la data de 29.11.2010 sub nr. 1148.3/308/2010, inculpaţii-apelanţi R.T. şi K.B. au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 268/A/11.11.2010 pronunţată de Tribunalul Mureş.
În motivare, inculpatul R.T. solicită reducerea cuantumului pedepsei, invocând faptul că are un copil minor.
Recursul inculpatului K.B. nu a fost motivat.
Ambii inculpaţi au depus câte un Memoriu, prin care solicită reducerea pedepselor aplicate şi invocă situaţia critică a familiilor lor.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de control reţine următoarea situaţie de fapt:
Prin sentinţa penală nr.106 din 02 iulie 2010, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul penal nr.1.148/308/2010, instanţa de fond a dispus următoarele:
În baza art.208 al.1,art.209 al.1 lit.a, g şi i C.pen., cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. şi art. 75 lit. c C.pen. au fost condamnaţi inculpaţii K.B. şi R.T., la câte 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedura penala a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reţinerii si arestării preventive a inculpaţilor, începând cu data de 29.03.2010 si până la zi.
S-a luat act că părţile vătămate C.R., B.J., C.F., K.I.M. şi Casa de copii D. nu s-au constituit parţi civile in cauză.
În baza art.14 şi 346 C.pr.pen., raportat la art.998 şi 999 C.civ. a fost obligat inculpatul K.B. să plătească părţii civile K.I. 15100 lei, daune materiale şi respinge restul pretenţiilor civile formulate de aceasta parte civilă, ca nedovedite.
În baza art. 118 al. 1 lit. b C.pen. a fost confiscată de la inculpatul K.B. suma de 9400 lei,iar de la ambii inculpaţi suma de 12293 lei.
În baza art.191 al.2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Din întregul material probator administrat în cauză prima instanţă a reţinut, în fapt, că în seara zilei de 14/15.11.2009, în jurul orelor 21,00 inculpatul K.B. s-a întâlnit pe strada cu numitul A.A.S., cu care s-a înţeles să se deplaseze să sustragă ceva din maşina p. vătămate K.I., care era parcată în curtea acestuia. Cei doi au ajuns la locuinţa părţii vătămate, au sărit peste gard în curte, inculpatul a forţat uşa din stânga a maşinii, după care a pătruns în maşină şi a sustras CD playerul marca LG în valoare de 200 lei, timp în care A.A.S. a stat de pază. A doua zi inculpatul a valorificat CD playerul numitului S.M. cu suma de 75 lei, 25 lei revenindu-i lui A.A.S.
În cursul cercetărilor CD playerul a fost recuperat de la numitul S.M., care a fost audiat şi în calitate de martor.
Pe la jumătatea lunii decembrie 2009 inculpatul K.B. a pătruns pe uşa găsită deschisă în imobilul casei de copii ”D.” din Sângeorgiu de Pădure de unde a sustras mai multe ţevi de cupru ale instalaţiei de încălzire.
În noaptea de 9/10.12.2009, în jurul orelor 23,30 inculpaţii împreună cu A.A.a, după ce în prealabil s-au întâlnit, s-au deplasat la restaurantul „V.„ din Sângeorgiu de Pădure unde s-au înţeles să se deplaseze la magazinul situat pe str.Petofi Şandor, din Sângeorgiu de Pădure, de unde să sustragă bunuri si alimente. Ajunşi la locul respectiv cei trei s-au înţeles ca numitul A.A. să sară peste gard, să intre în curtea magazinului , iar apoi pe uşa din spate în magazin. Numitul A.A. a făcut acest lucru, dar după 5 minute s-a întors şi le-a zis inculpaţilor că nu se poate intra în magazin pe uşa din spate. Cei trei au găsit în apropiere o bară de fier cu care numitul A.A. a forţat lacătele de la grilajul uşii de intrare în magazin, apoi a forţat uşa de intrare în magazin, a intrat în magazin, a luat casa de marcat şi a ieşit cu ea din magazin. În casa de marcat a găsit doar 8,5 lei, motiv pentru care a reintrat în magazin şi într-un sac de nylon găsit în magazin a pus mai multe produse alimentare, după care a ieşit din magazin şi toţi trei s-au îndepărtat de magazin, iar apoi au început să consume din bunurile sustrase. În acest timp cei trei au fost surprinşi în flagrant de organele de politie.
În seara zilei de 28/29.12.2009, în jurul orelor 21,00, inculpatul K.B. se întorcea acasă împreună cu concubina sa B.E., în vârsta de 13 ani. În momentul în care au ajuns în dreptul imobilului aparţinând părţii vătămate C.F.Z., situat în Sângeorgiu de Pădure, inculpatul şi-a adus aminte că acesta are în atelier o drujbă, deoarece a lucrat la partea vătămata în toamnă. Împreună cu numita B.E. au intrat în gradina din spatele casei, cu intenţia de a intra în atelier şi a lua drujba. Cei doi s-au deplasat la uşa din spate a atelierului, dar nu au putut deschide uşa, iar după un timp au revenit şi au observat un geam deschis. Inculpatul a intrat pe geam în atelier, a găsit drujba lângă sobă, a luat-o, i-a dat-o pe geam numitei B.E., apoi a ieşit din atelier aşa cum a intrat, a învelit drujba într-o haină pe care o avea la el, iar apoi s-a deplasat la domiciliu. În ziua următoare pe la orele 15,30, împreună cu numita B.E. s-au deplasat în comuna Atid unde au valorificat drujba la o persoană necunoscută, contra sumei de 100 lei.
În perioada 18.11.2009 – 14.01.2010 partea vătămata K.I. a fost plecata în Ungaria, cheile de la locuinţa sa fiind lăsate numitei K.A. În data de 13.01.2010 partea vătămata a fost anunţată telefonic că persoane necunoscute au intrat în locuinţa acesteia. Partea vătămata a arătat faptul că i s-a sustras din suma de 1.000.000 de forinţi, un lănţişor de aur cu medalion de doua grame, 3 verighete din aur, de aproximativ 10 grame şi un cercel din aur, estimând paguba la valoarea de 16.000 lei. După perioada respectivă, inculpatul a dispus de sume importante de bani, efectuând reparaţii la casa tatălui său, în valoare aproximativ 5000 lei şi a fost văzut frecvent prin baruri jucând la aparatele electronice. Prejudiciul nu a fost recuperat, iar inculpatul nu a recunoscut fapta.
Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost fixate şi ridicate un număr de 7 urme papilare. În urma exploatării acestor urme s-a constatat prin raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr.109130/26.02.2010 că acestea aparţin inculpatului K.B., împrejurare ce atestă prezenţa inculpatului în imobil.
La începutul lunii ianuarie 2010, într-una din zile inculpatul K.B. i-a spus inculpatului R.T. că ştie un cumpărător pentru o sobă şi un frigider pe care le-ar putea sustrage din casa unui olandez, despre care i-a spus că este plecat din localitate. În noaptea următoare cei doi, în jurul orelor 22,00, s-au deplasat la locuinţa respectivă, au pătruns peste gard în curtea locuinţei, inculpatul R. a forţat uşa cu ajutorul unei şurubelniţe găsite în curte, au pătruns în locuinţă , iar din interior au luat o sobă tip şemineu. Neputând ridica şemineul peste gard, inculpatul K. a tăiat sârma gardului cu un patent găsit în locuinţă, după care au transportat soba până la locuinţa numitului C.S.A. căruia i-au vândut-o şi pentru care au primit suma de 250 lei, pe care i-au împărţit egal. In aceeaşi noapte, inculpaţii s-au deplasat din nou la locuinţa părţii vătămate B.J. de unde au luat mai multe pachete de biscuiţi, o camera de bicicletă, 2 perechi de ciorapi, 6 euro, bunuri pe care le-au pus într-un sac şi de asemenea au mai luat şi un frigider pe care l-au transportat împreuna la acelaşi cumpărător, primind în schimbul acestuia suma de 100 lei, bani pe care de asemenea i-au împărţit. Biscuiţii au fost duşi la domiciliu de inculpatul R.T., acesta ulterior consumându-i. În ziua următoare inculpaţii i-au povestit numitului A.A. că pot să îi ducă un televizor, un calculator şi un CD player, acesta fiind de acord cu acest lucru. În noaptea următoare inculpaţii au pătruns în acelaşi mod în casa părţii vătămate şi au luat un televizor pe care inculpatul R. l-a transportat într-o pătură, iar inculpatul a pus într-o geantă mare un calculator, un monitor, un CD player şi o bormaşină, bunuri care au fost transportate la numitul A.A., acesta din urmă achitându-le inculpaţilor suma de 350 lei, sumă care a fost împărţită egal între cei doi. Ulterior bormaşina a fost vândută de către K. numitului K.E. Cu ocazia cercetării la faţa locului s-au ridicat o serie de urme papilare din interiorul locuinţei care, în urma comparării, conform raportului de constatare tehnico – ştiinţifică nr.109368/19.03.2010 au fost create de către inculpaţi.
În drept s-a reţinut că, faptele comise de cei doi inculpaţi, care, în perioada 14.11.2009 – începutul lunii ianuarie 2010, împreună cu minorul A.S.A., pe timp de noapte şi prin efracţie în realizarea aceleiaşi rezoluţii, au luat mai multe bunuri mobile din posesia sau detenţia altor persoane, fără consimţământul acestora, în scopul de a şi le însuşi pe nedrept, acţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g şi i C.penal, cu aplicarea art.41 al.2 C. penal.
Instanţa de fond a făcut şi aplicarea art.75 al.1 lit.c C.penal în privinţa ambilor inculpaţi având în vedere faptul că aceştia au comis faptele mai sus menţionate împreună cu minorul A.S.A.
La individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat, instanţa de prim-grad a ţinut cont de criteriile generale, prev. de art.72 C.penal, mai exact de gradul de pericol social relativ mediu al faptei comise, de modul şi mijloacele de comitere a faptei, de prejudiciul mare produs, de numărul actelor materiale, de limitele speciale ale pedepsei şi de faptul că inculpatul R.T. are antecedente penale, iar inculpatul K.B. este la primul conflict cu legea penală.
Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr.1.148/308/2010 al Judecătoriei Sighişoara, a motivelor invocate, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv şi neagravării situaţiei în propria calea de atac, potrivit dispoziţiilor art.371 şi urm. Cod procedură penală, art.378 Cod procedură penală, instanţa de apel a găsit căile de atac declarate a fi nefondate, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe – hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, relativ la condamnarea inculpaţilor-apelanţi R.T. şi K.B., pentru comiterea de către fiecare, a infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, prev. şi ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, i C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi art.75 lit.c C.pen..
Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de apel, a considerat că, din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptei penale reţinută în sarcina lor, iar cele expuse în considerente nu necesită alte adăugiri.
Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că inculpaţii în declaraţiile date în cursul urmăririi penale au descris în mod amănunţit modalitatea în care s-au angajat pe tărâmul ilicitului penal, însă nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel nu au înţeles să facă noi precizări şi au înţeles să se prevaleze de prevederile art.70 alin.2 C.pr.pen..
Referitor la încadrările juridice ale faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor şi acestea sunt corespunzătoare, cuantumul pedepselor aplicate au fost just individualizate, instanţa de fond pornind de la criteriile de individualizare înserate în economia art.72 Cod penal, s-a oprit asupra unor pedepse apropiate de minimele speciale.
Raportat la circumstanţele personale ale apelanţilor raportat şi la numărul relativ mare ale actelor materiale care compun faptele penale reţinute în sarcina lor, precum şi la modul de operare, s-a considerat că nu se impune sub nicio formă reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea sancţiunilor stabilite sub limitele arătate, cuantumul pedepselor aplicate fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpaţilor, totodată s-a respectat şi principiul proporţionalităţii gravităţii ilicitului penal oglindită în cuantumul sancţiunii aplicate.
În aprecierea tribunalului, chiar dacă cei doi inculpaţi au recunoscut implicarea lor în ilicitul penal dedus judecăţii, nu s-a impus reţinerea atitudinii acestora de recunoaştere a faptei ca reprezentând o circumstanţă atenuantă care să opereze în favoarea lor. S-a reţinut că, potrivit prevederilor art.74 C.pen., această împrejurare este prevăzută de lege ca o circumstanţă atenuantă judiciară şi nu legală şi prin urmare, rămâne la latitudinea instanţei să aprecieze, în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei, dacă va reţine sau nu o astfel de circumstanţă şi în opinia tribunalului, în contextul arătat nu s-a impus a se da eficienţă juridică împrejurării mai sus arătate, constând în reducerea pedepselor sub minimele speciale.
În aceeaşi ordine de idei, s-a considerat nu se impune reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea lor sub limitele stabilite de prima instanţă, în condiţiile în care inculpaţii prin activitatea lor ilicită, au adus o atingere semnificativă drepturilor subiective ale părţilor vătămate şi raportat la motivele şi modalitatea în care acuzaţii s-au angajat pe tărâmul ilicitului penal, chiar dacă inculpaţii au avut o atitudine cooperantă şi o parte din bunurile sustrase au fost recuperate tribunalul a considerat că sancţiunile penale aplicate au fost just stabilite.
Examinând recursurile promovate, din prisma dispoziţiilor art. 3858, art. 3859 pct. 14 rap. la art. 52 şi art. 62-68 Cod procedură penală, instanţa de control judiciar le găseşte nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reţinută – pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal – hotărârea instanţei de apel nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit tribunalul, respectiv la respingerea ca nefondate a apelurilor.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar consideră că din conţinutul materialului probator administrat, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
De asemenea, pentru faptele comise, inculpaţilor-recurenţi l-i s-a aplicat pedepse corect individualizate, atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare, prima instanţă făcând o riguroasă interpretare şi aplicare a disp. art. 72 Cod penal.
Apărarea formulată în faza recursului nu poate fi primită, deoarece situaţia critică a familiilor celor doi inculpaţi, ale căror concubine nu lucrează şi care au copii minori, nu poate duce la reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, raportat la numărul mare de acte materiale, modul şi mijloacele de comitere, prejudiciul mare produs, forma continuată a infracţiunii şi atragerea în câmpul infracţional şi a unui minor în vârstă de numai 13 ani, locaţiile unde au fost comise furturile, respectiv din locuinţe, anexe gospodăreşti, dintr-un magazin, dintr-o casă de copii şi dintr-o maşină. Specializarea inculpaţilor în săvârşirea faptelor penale rezultă şi din diversitatea bunurilor sustrase, de la bani, bijuterii şi până la o drujbă.
S-a mai invocat că nu ar fi respectat principiul proporţionalităţii, în sensul că, deşi inculpatul R.T. a participat la comiterea doar a două acte materiale, faţă de inculpatul K.B. care a participat la toate cele şase acte materiale, ambilor inculpaţi l-i s-a aplicat o pedeapsă de câte 4 ani închisoare.
Nici această critică nu poate fi primită deoarece, deşi inculpatul R.T. a participat la comiterea doar a două acte materiale, din fişa de (fila 93 dos u p) rezultă că a suferit mai multe condamnări, inclusiv pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, a fost liberat condiţionat abia la 04.05.2009 cu un rest de 254 zile închisoare, pentru ca în 28/29.12.2009 să comită primul act material al infracţiunii pentru care este trimis în judecată.
Inculpatul K.B. a participat la toate cele şase acte materiale, însă se află la primul contact cu legea penală.
De aici concluzionăm că în cazul fiecărui inculpat, individualizarea pedepsei s-a făcut cu o riguroasă interpretare şi aplicare a disp. art. 72 Cod penal.
Totuşi, în ce priveşte măsura confiscării speciale, hotărârile atacate sunt criticabile sub aspectul confiscării în solidar de la cei doi inculpaţi a sumei de 12.293 lei. Măsurile de siguranţă au un caracter personal, astfel încât confiscarea specială trebuie dispusă faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi. Ori, cum ambii inculpaţi a participat la comiterea actului material din luna ianuarie 2010, urmează ca de la fiecare inculpat să fie confiscată jumătate din suma reprezentând prejudiciul.
Aşadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursurile declarate de inculpaţii-apelanţi R.T. şi K.B. împotriva deciziei penale nr. 268/A/11.11.2010 pronunţată de Tribunalul Mureş sunt fondate, motiv pentru care, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, acestea au fost admise.
S-a casat parţial decizia atacată şi sentinţa penală nr. 106/02.07.2010 pronunţată de Judecătoria Sighişoara şi rejudecând cauza pe măsura confiscării, în baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul K.B. sumele de 9.400 lei şi 6.146,50 lei (1/2 din 12.293 lei), iar de la inculpatul R.T. suma de 6.146,50 (1/2 din 12.293 lei)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.
A fost menţinută şi starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat şi perioada arestului preventiv din 11.11.2010 până la zi.
