C. proc. pen., art. 43 Legea nr. 218/2002, art. 27
Competenţa specială de judecare este stabilită doar pentru infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare în cadrul poliţiei Judiciare.
Or, în speţă, inculpatul neavând o astfel de calitate, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit între judecătorie şi tribunal, s-a stabilit competenţa în favoarea judecătoriei.
Decizia penală nr. 6/F din 8 august 2005 – M.A.
Prin plângerea prealabilă înregistrată la Judecătoria Braşov la data de 9 iunie 2004, partea vătămată B.L.D. a solicitat condamnarea inculpatului D.P. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 1331 din 9 mai 2005 a Judecătoriei Braşov, s-a dispus – în baza art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 27 alin. (1) lit.
f) C. proc. pen., cu aplicarea art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului – declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpat în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Braşov a avut în vedere adresa nr. 720267/15 martie 2005 emisă de Secţia nr. 2 Poliţie, din care rezultă că inculpatul este încadrat ca agent şef adjunct la Formaţiunea de Ordine Publică, Compartimentul Poliţiei de Proximitate, şi nu face parte din cadrul poliţiei judiciare; s-a reţinut, de asemenea, că potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, competenţa de a efectua supravegherea urmăririi penale şi de a judeca în fond infracţiunile săvârşite de poliţişti revine parchetelor de pe lângă tribunale şi tribunalelor.
Sesizat fiind prin hotărârea de declinare a competenţei, Tribunalul Braşov şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei Braşov, creând conflictul negativ de competenţă; s-a arătat în hotărârea de declinare a competenţei că inculpatul este poliţist, însă nu face parte din cadrul poliţiei judiciare, nefiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 218/2002 relativ la competenţa în primă instanţă în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţişti.
Fiind astfel creat conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Braşov şi Tribunalul Braşov, această din urmă instanţă a sesizat Curtea de Apel Braşov, competentă să soluţioneze conflictul, în temeiul prevederilor art. 281 pct. 4 C. proc. pen.
Competenţa specială a tribunalului a fost reţinută de către Judecătoria Braşov în baza prevederilor art. 64 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, omiţând însă a se observa că aceste prevederi au fost abrogate în mod expres prin art. V din Legea nr. 281/2003.
Prin aceeaşi Lege nr. 281/2003, respectiv prin art. IV, s-a stabilit competenţa specială a tribunalului doar pentru infracţiunile săvârşite de către poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
întrucât în cauză s-a stabilit cu certitudine că inculpatul nu face parte din cadrul poliţiei judiciare, în raport cu prevederile art. 40 alin. (2) C. proc. pen., a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Braşov şi, în consecinţă, au fost aplicate regulile obişnuite de procedură, stabilindu-se competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Braşov.
