Conflict negativ de competenţă – constatare şi sesizare instanţă competentă cu soluţionarea acestuia.
Noţiunea de „instanţă de a ultimei hotărâri” prevăzută de disp. art. 449 alin. 2 C.proc.pen.; situaţia specială a aplicării prevederilor art. 4491 C.proc.pen. în raport de condamnarea iniţială dispusă prin una dintre sentinţele la care se referă cererea de contopire pedepse.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 18.03.2011 sub nr. 8662/245/2011 petentul condamnat A.I. a solicitat contopirea pedepselor de 10 luni închisoare şi 17 ani închisoare care i-au fost aplicate.
Judecătoria Iaşi a efectuat verificările corespunzătoare, la dosarul cauzei fiind ataşate copii ale sentinţelor penale de condamnare a petentului, cu referate întocmite de Birourile de Executări Penale.
Astfel, se constată că prin sentinţa penală nr. 492 din 03.08.2009 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 17 din 04.02.2010 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2415 din 18.06.2010 a Î.C.C.J., a fost condamnat inculpatul A.I. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi omor deosebit de grav.
În baza acestei sentinţe Tribunalul Iaşi a emis la data de 21.06.2010 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 574/2009 pentru care a fost confirmată încarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 01.06.2008 – 31.05.2025.
În acelaşi timp, prin sentinţa penală nr. 574 din 15.02.2011 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la data de 09.03.2011, s-a admis sesizarea formulată de biroul de executări penale al aceleiaşi instanţe şi în baza disp. art. 631 C.pen. coroborate cu cele ale art. 4491 C.proc.pen. s-a dispus înlocuirea pedepsei de 1000 lei amendă penală aplicată inculpatului A.I. prin sentinţa penală nr. 1948 din 29.06.2007 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare, cu pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza acestei sentinţe penale, Judecătoria Iaşi a emis la data de 09.03.2011 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 680/2011, perioada de executat fiind 01.06.2025 – 31.03.2026.
Prin sentinţa nr. 1885 din data de 17.06.2011 Judecătoria Iaşi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de modificare pedepse formulată de condamnatul A.I., considerând că în raport de prevederile art. 449 alin. 2 C.proc.pen. competenţa aparţine Tribunalului Iaşi.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut faptul că instanţa de executare a ultimei hotărâri în sensul disp. art. 449 alin. 2 C.proc.pen. este tribunalul întrucât textul legal se referă la „hotărâri prin care s-a aplicat o pedeapsă” şi nu la hotărâri prin care se finalizează procedura de punere în executare a pedepsei amenzii cum este cazul sentinţei nr. 574/2011 pronunţată de Judecătoria Iaşi.
Fiind sesizat cu cauza de faţă, la termenul din data de 01.09.2011 tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a tribunalului Iaşi, excepţie ce a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenul din data de 15.09.2011.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale tribunalul reţine următoarele:
Potrivit art. 449 alin. 2 C.proc.pen. instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care cel condamnat se află în stare de deţinere ori în executarea pedepsei la locul de muncă, instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa.
Prin raportare la speţa de faţă, competenţa de soluţionare a cererii de modificare (contopire) pedepse formulată de petentul A.I. aparţine instanţei de executare a ultimei hotărâri, unitatea de penitenciar în care acesta este încarcerat fiind în raza de competenţă atât a Judecătoriei Iaşi, cât şi a Tribunalului Iaşi.
Judecătoria Iaşi a considerat că instanţă de executare a ultimei hotărâri este Tribunalul Iaşi, prin raportare la sentinţa penală nr. nr. 492 din 03.08.2009 a Tribunalului Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 17 din 04.02.2010 a Curţii de Apel Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2415 din 18.06.2010 a Î.C.C.J. , prin care a fost condamnat inculpatul A.I. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi omor deosebit de grav.
Numai că, ulterior rămânerii definitive a acestei sentinţe penale (18.06.2010), petentului A.I. i-a fost aplicată pedeapsa de 10 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 574 din 15.02.2011 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la data de 09.03.2011.
Chiar dacă această ultimă sentinţă penală pronunţată de Judecătoria Iaşi priveşte o procedură specială, de punere în executare a unei pedepse cu amenda penală iniţial aplicată prin sentinţa penală nr. 1948 din 29.06.2007 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare, nu se poate susţine că nu ar fi o hotărâre aptă de a influienţa competenţa prevăzută de art. 449 alin. 2 C.proc.pen.
Interpretarea dată acestor dispoziţii legale prin sentinţa de declinare a competenţei presupune efectuarea unei diferenţieri acolo unde legea nu prevede, interpretarea fiind făcută prin adăugare la lege. Expresia „instanţa de executare a ultimei hotărâri” nu poate fi limitată la „instanţa de executare a ultimei hotărâri prin care s-a aplicat o pedeapsă” pentru că unde legea nu distinge nici interpretul nu poate să o facă.
Mai mult, în sensul prevederilor art. 418 alin. 1 C.proc.pen. instanţa de executare nu este exclusiv instanţa care a aplicat o pedeapsă, ci instanţa care are competenţa de a judeca în calitate de primă instanţă de judecată. De aceea, de ex., instanţă de executare este judecătoria chiar dacă aceasta a dispus achitarea unui inculpat căruia i-a fost aplicată o pedeapsă în urma condamnării în apel sau recurs.
În plus, prin sentinţa penală 574/2011 a Judecătoriei Iaşi, chiar dacă într-o procedură specială, petentului A.I. i s-a aplicat o pedeapsă, cu închisoarea, alta decât pedeapsa iniţial stabilă prin sentinţa la care se referă – amenda penală; această pedeapsă nou stabilită a fost individualizată de instanţa de fond – Judecătoria Iaşi – în funcţie de criteriile generale de individualizare şi ţinând seama de pedeapsa cu amendă penală iniţial stabilită şi dacă s-a achitat sau nu parţial din aceasta.
De aceea, tribunalul consideră că instanţa de executare a ultimei hotărâri conform disp. art. 449 alin. 2 C.proc.pen. este Judecătoria Iaşi, aceasta fiind instanţa care a aplicat ultima pedeapsă cu închisoarea petentului A.I., sentinţa 574/2011 rămânând definitivă la data de 09.03.2011, după aproape un an de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de Tribunalul Iaşi 18.06.2010.
A nu lua în considerare sentinţa ulterior pronunţată de Judecătoria Iaşi în procedura prev. de art. 4491 C.proc.pen. ar presupune că instanţa investită cu cererea de modificare pedepse să procedeze la efectuarea unei contopiri între sentinţa iniţial pronunţată de Judecătoria Iaşi şi sentinţa tribunalului, ceea ce nu este posibil. În procedura de modificare pedepse contopirea va fi realizată între sentinţa Judecătoriei Iaşi prin care a fost aplicată pedeapsa închisorii inculpatului A.I. (şi nu cea prin care s-a stabilit pedeapsa amenzii penale) şi sentinţa Tribunalului, întrucât contopirea priveşte pedepsele executabile cu toate modificările ce au intervenit ulterior iar mandatele de executare a pedepsei închisorii ce vor trebui retrase au fost emise în baza acestora.
Prin urmare, tribunalul reţine că, în raport de prevederile art. 449 alin. 2 C.proc.pen., competentă să se pronunţe asupra cererii de modificare pedepse formulată de condamnatul A.I. este Judecătoria Iaşi, prin raportare la sentinţa penală nr. 574 din 15.02.2011 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin nerecurare la data de 09.03.2011.
Întrucât sesizarea tribunalului a avut loc tot prin intermediul unei declinări de competenţă dispusă de Judecătoria Iaşi prin sentinţa penală nr. 1885/2011, în baza art. 43 alin. 1 – 3 C.proc.pen. se va constata ivit conflictul negativ de competenţă şi se va dispune sesizarea Curţii de Apel Iaşi cu soluţionarea acestuia.
