În cazul infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, atunci când hotărârea pronunţată iniţial în cauză de către judecătorie a fost desfiinţată de tribunal după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2012, devin incidente prevederile art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2012 ce impun reţinerea cauzei de către tribunal pentru a fi judecată în primă instanţă, conform dispoziţiilor art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. e1) C.proc.pen.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Sentinţa nr. 117 din 24 iulie 2012
Prin sentința penală nr. 62/29.03.2012 a Judecătoriei Liești s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații S.I., S.M. și B.M. în favoarea Tribunalului Galați.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Liești a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați nr. 1079/P/2009, inculpații S.I., S.M. și B.M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2004.
Prin decizia penală nr. 244 din 4.11.2011 a Tribunalului Galați, s-a dispus casarea sentinței penale a Judecătoriei Liești nr. 202/24.11.2010, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cauza a fost reînregistrată la această instanță.
Judecătoria Liești a constatat că infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații S.I., S.M. și B.M. sunt prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 și că la termenul din 27.03.2012, procurorul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, având în vedere art. XXIV din Legea nr. 202/2010.
Examinând excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de reprezentantul Ministerului Public, judecătoria a apreciat-o ca întemeiată și a admis-o.
Potrivit modificărilor introduse prin art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile privitoare la competență (astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010) sunt aplicabile.
Ca urmare, instanța, în temeiul art. XXIV din Legea nr. 202/2010, coroborat cu art. 27 pct. 1 lit. e1) C.proc.pen., a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Liești și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Galați.
Prin sentința penală nr. 322/12.06.2012 a Tribunalului Galați s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești, iar în baza art. 43 C.proc.pen. a fost sesizată Curtea de Apel Galați pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul Galați a reținut următoarele:
Din analiza situației de fapt și a încadrărilor juridice reținute în sarcina inculpaților S.I., S.M. și B.M. se constată că, în cauză, competența materială legală de soluționare a fondului cauzei aparține Judecătoriei Liești, deoarece:
Prin sentința penală nr. 62 din 29.03.2012 a Judecătoriei Liești s-a dispus, conform art. 42 C.proc.pen., declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, reținându-se că potrivit art. XXIV alin. (3) din Legea 202/2010, care a modificat dispozițiile procedurale, competența de soluționare a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 aparține tribunalelor județene, și nu judecătoriilor.
S-a apreciat că punctul de vedere al Judecătoriei Liești este greșit în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, întrucât normele din Legea nr. 202/2010 nu sunt aplicabile în cauză.
Prezenta cauză prezintă o particularitate specială, determinată de decizia pronunțată în primul ciclu procesual de Tribunalul Galați la data de 4.11.2011.
Astfel, prin decizia penală nr. 244 din 4.11.2011, Tribunalul Galați a admis apelurile declarate, a desființat sentința de condamnare a inculpaților cu nr. 202/2010 a Judecătoriei Liești și a dispus trimiterea cauzei în rejudecare la aceeași instanță, respectiv Judecătoria Liești.
Se constată, așadar, că potrivit art. 385 C.proc.pen., Judecătoria Liești trebuia în mod obligatoriu să respecte decizia instanței de apel inclusiv în ceea ce privește competența stabilită, de rejudecare a cauzei, respectiv tot la Judecătoria Liești.
Judecătoria Liești, potrivit art. 385 alin. (1) C.proc.pen., putea să ignore decizia instanței de apel din 4.11.2011 doar în situația în care se schimba situația de fapt ce rezulta din probele administrate, or, o astfel de situație de fapt nu s-a modificat.
Dacă instanța de apel ar fi constatat că Judecătoria Liești nu este competentă să soluționeze fondul cauzei, în mod logic și cert, după desființarea hotărârii Judecătoriei Liești, ar fi dispus ca fondul cauzei să fie judecat la Tribunalul Galați, or, se constată că această din urmă instanță a stabilit cu caracter definitiv, la data de 4.11.2011, că instanța competentă pentru soluționarea fondului cauzei este tot Judecătoria Liești.
Așa fiind, văzând dispozițiile art. 42 și 43 C.proc.pen., Tribunalul Galați a declinat competența în favoarea Judecătoriei Liești și, întrucât inițial și această instanță prin sentința penală nr. 62/2012 și-a declinat competența în favoarea tribunalului, constatând ivit un conflict negativ de competență, Tribunalul Galați a sesizat Curtea de Apel Galați conform art. 43 C.proc.pen., pentru soluționarea conflictului ivit între Tribunalul Galați și Judecătoria Liești.
Examinând conflictul negativ de competență, ivit între Tribunalul Galați și Judecătoria Galați, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. e1) C.proc.pen., în redactarea în vigoare de la 26.11.2010, tribunalul judecă în primă instanță infracțiunile de spălare a banilor și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.
Este adevărat că la data de 31.08.2010, când a fost sesizată inițial instanța de fond, dispozițiile art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. e1) C.proc.pen. nu se refereau și la infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005, astfel încât la acea dată competența de judecată aparținea Judecătoriei Liești, însă prin Legea nr. 202/2010 s-a stabilit că aceste infracțiuni sunt de competența tribunalului.
Mai mult, prin art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 s-a stabilit că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.
De la această regulă, ce dădea posibilitatea Judecătoriei Liești să continue judecarea cauzei și după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, există însă o excepție, prevăzută de art. XXIV alin. (3) conform căruia: în caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile.
Cum, în speță, hotărârea pronunțată inițial în cauză de către Judecătoria Liești, respectiv sentința penală nr. 202/24.11.2010, a fost desființată de Tribunalul Galați prin decizia penală nr. 244 la data de 4.11.2011, când prevederile Legii nr. 202/2010 erau în vigoare, trebuia ca, în cauză, să se facă aplicarea prevederilor art. XXIV alin. (3) și să se rețină de către tribunal cauza pentru a fi judecată în primă instanță, conform dispozițiilor art. 27 alin. (1) pct. 1 lit. e1) C.proc.pen.
Pentru aceste considerente, în baza art. 43 C.proc.pen., Curtea a constatat că Tribunalul Galați are competența materială de a judeca cauza în fond, astfel încât a stabilit competența în favoarea acestei instanțe, căreia i s-a trimis dosarul pentru continuarea judecății.
(Judecător Marcian-Marius Istrate)
