Tribunalul VÂLCEA Sentinţă penală nr. 23 din data de 25.02.2015
Conflict negativ de competență. Greșita sesizare a Tribunalului cu soluționarea sesizării Procurorului pentru a se lua măsura internării medicale față de o persoană bolnavă mintal față de care s-a dispus clasarea cauzei. Potrivit art. 315 alin. 2 C. pr. pen. lit. e C. pr. pen., în caz declasare a cauzei Procurorul sesizează instanța competentă potrivit dispozițiilor legii speciale în materia sănătății mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare. Conform art. art. 61 alin 6 din Legea menționată, Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute de lege va fi înaintată de către conducerea unității medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea medicală, ( deci, instanța civilă conform legii speciale).
Prin sentința penală nr. 23 din 25 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1115/288/2015,
În baza art. 47 alin.4 rap. la art. 50 Cod procedură penală;
S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe intimata Ș. E. în favoarea Judecătoriei Rm.Valcea.
În baza art. 51 alin. 1 Cod procedură penală;
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Judecătoria Rm.Valcea .
În baza art. 51 alin. 2 Cod procedură penală
A fost sesizată Curtea de Apel Pitești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivare, s-a reținut următoarele:
La data de 5 februarie 2015 a fost înaintată Tribunalului Valcea adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 1/P/2015 din 04.02.2015, în conformitate cu prevederile art. 245, 247 și urm. C. proc. pen., împreună cu dosarul cauzei, propunerea de luare a măsurii de siguranță a internării medicale provizorii prevăzută de art. 110 C. pen., față de intimata Ș. E., internată la Secția de Psihiatrie din cadrul Spitalului Județean Vâlcea.
Prin adresa Tribunalului Vâlcea nr. 12/A/2015 din 05.02.2015, în conformitate cu art. 315 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. și al Legii nr. 487/2002, s-a înaintat Judecătoriei Rm. Vâlcea dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 1/P/2015 privind pe suspecta Ș.E. spre competentă soluționare.
Pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea – Secția penală, cauza a fost înregistrată la data de 05.02.2015, sub numărul unic 1115/288/2015, în care la data de 11 februarie 2015 s-a pronunțat încheierea penală nr. 38, prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe intimata Ș.E. în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i-a fost înaintat dosarul.
În motivare, instanța inițial investită a constatat că, obiectul sesizării îl constituie luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical – internarea medicală, la care se referă dispozițiile art. 110 C. pen., consecutiv dispunerii unei soluții de netrimitere în judecată adoptată față de suspecta-intimată Ș. E. pe motivul stării de iresponsabilitate constatată medico-legal.
Sesizarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 245, 247 și urm. C. proc. pen. care prevăd că judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanța, în cursul judecății, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanțe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret și actual pentru siguranța publică.
Potrivit art. 110 C. pen., când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. În același sens erau și dispozițiile art. 114 din Codul penal din 1969 care prevedeau același condiții generale în care se putea dispune măsura de siguranță a internării medicale.
Măsura constă în internarea medicală nevoluntară a suspectului sau inculpatului într-o unitate specializată de asistență medicală, până la însănătoșire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.
Potrivit art. 107 Cod penal, măsurile de siguranță au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.
Măsurile de siguranță sunt sancțiuni de drept penal, preventive, menite să lărgească gama de sancțiuni necesare prevenirii fenomenului infracțional, care se iau împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală.
Prin urmare, dat fiind caracterul lor de instituții de drept penal, măsurile de siguranță pot fi luate numai de organele judiciare prevăzute la art. 30 lit. c) – d) din Codul de procedură penală (judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță).
În acest sens, Codul de procedură penală (art. 248 C. proc. pen.) prevede că în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți sau judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță o propunere motivată, însoțită de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legală psihiatrică, de luare față de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.
Având în vedere că, în cauză, mențiunilor exprese din cuprinsul ordonanței de clasare date de procuror și adresei înaintate de prim-procuror, obiectul sesizării îl constituie luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical – internarea medicală, la care se referă dispozițiile art. 110 C. pen. iar infracțiunea pentru care a fost cercetată intimata-suspectă Ș. E. – tentativă de omor săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. și art. 199 C. pen. se judecă în primă instanță de tribunal, conform art. 28 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 50 C. proc. pen. judecătoria a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i-ar fi revenit competența să judece cauza în primă instanță.
Urmare declinării dispuse de Judecătoria Rm.Valcea, cauza a fost înregistrată la data de 18.02.2015 pe rolul Tribunalului Valcea, păstrându-se numărul de dosar 1115/288/2015.
Tribunalul, la primul termen de judecată pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei privind internarea medicală a intimatei Ștefu Elena și constată următoarele:
Prin ordonanța din data de 04.02.2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în baza art. 315 C. proc. pen., dată în dosarul nr. 1/P/2015, a dispus clasarea cauzei privind pe suspecta Ș. E. sub aspectul infracțiunii de tentativă de omor săvârșită asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. și art. 199 C. pen., fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap. la aart. 28 C. pen., întrucât există o cauză de neimputabilitate – iresponsabilitatea suspectei.
Totodată, în temeiul art. 245, 247 și urm. C. proc. pen. s-a dispus sesizarea instanței de judecată pentru a dispune cu privire la luarea măsurii de siguranță a internării medicale, prevăzută de art. 110 C. pen.
Clasarea cauzei este prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 315 C. pr. pen.
Potrivit textului de lege menționat mai sus, clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării;
b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).
(2) Ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum și dispoziții privind:
a) ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției;
b) restituirea bunurilor ridicate sau a cauțiunii;
c) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale;
d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris;
e) sesizarea instanței competente potrivit dispozițiilor legii speciale în materia sănătății mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;
f) cheltuielile judiciare.
(3) Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguranță prevăzute de lege, se va face mențiune despre aceasta.
(4) În ordonanță se va face mențiune și cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive dispuse în cauză.
(5) Menționarea motivelor de fapt și de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu își însușește argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoștință această calitate, potrivit art. 307.
Pe cale de consecință, apreciem că în mod greșit Procurorul a sesizat instanța penală în vederea internării nevoluntare a intimatei, legea penală face trimitere la o procedură reglementată de o lege specială, pentru cele ce urmează în continuare:
Aspectele legate de art. 315 alin. 2 lit. e cu privire la competența specială vor fi analizate la lit. B din prezenta hotărâre.
A. Constatăm că, în cursul procesului penal, atribuții în domeniul internării medicale revin: Judecătorului de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale; judecătorului de Cameră preliminară, în Procedura Camerei Preliminare sau în condițiile în care o parte interesată formulează plângere împotriva soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau netrimitere în judecată si instanței în faza urmăririi penale.
Potrivit art. 247 alin. 1 C. pr. pen., Judecătorul de drepturi și libertăți, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanța, în cursul judecății, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanțe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret și actual pentru siguranța publică.
Conform art. 248 alin. 1 din același cod, în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți sau judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță o propunere motivată de luare față de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.
a. În legătură cu competența Judecătorului de drepturi și libertăți în soluționarea unei asemenea cereri, observăm că activitatea acestuia se desfășoară în faza urmăririi penale și începe de la data existenței unei acuzații în materie penale și până la data pronunțării unei soluții de către procuror.
Se observă că soluțiile pe care le poate da procurorul, și prin aceasta încetează faza urmăririi penale sunt: clasarea cauzei și renunțarea la urmărire penală, pentru motivele arătate în art. 16 , în condițiile art. 315 și urm. și 318 C. pr. pen., precum și art. 17 din același cod: trimiterea în judecată a inculpatului prin Rechizitoriu, în condițiile art. 327 și urm. C. pr. pen.
Se observă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin Ordonanța de mai sus și-a încetat activitatea prin pronunțarea unei soluții de clasarea față de intimată, fapt ce exclude soluționarea sesizării de internare a medicale a intimatei de către Judecătorul de drepturi și libertăți, acesta nu mai este competent, activitatea acestuia fiind strict de faza urmăririi penale, fază care a încetat prin pronunțarea unei soluții dată de procuror.
Raportat la dispozițiile art. 247 , 248 C. pr. pen., față de cele expuse mai sus, se exclude competența Judecătorului de Drepturi și Libertăți din cadrul Tribunalului în soluționarea sesizării Parchetului pentru a dispune internarea medicală a intimatei.
b. În legătură cu competența Judecătorul de Cameră Preliminară, observăm că competența acestuia este strict reglementată de dispozițiile art. 341 C. pr. pen. potrivit căruia, persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
De asemenea, observăm că Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea nu are competența de soluționare a sesizării Parchetului privind internarea intimatei, în cadrul Procedurii Camerei Preliminare, conform art. 342 – 348 C. pr. pen.
Ori, din actele depuse la dosar rezultă că nicio persoană nu a formulat plângere împotriva soluției de clasare dată de procuror, astfel că, este exclusă competența de soluționare a sesizării Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea de către Judecătorul de Cameră Preliminară deoarece activitatea acestuia este declanșată de o plângere în condițiile art. 340 din Cod.
Totodată, observăm că intimata nu a fost trimisă în judecată astfel încât să declanșată activitatea Judecătorului de Cameră Preliminară în condițiile art. 342 – 348 C. pr. pen.
Raportat la dispozițiile art. 247 , 248 C. pr. pen., față de cele expuse mai sus, se exclude competența Judecătorului de Cameră Preliminară în soluționarea sesizării Parchetului pentru a dispune internarea medicală a intimatei.
c. În ce privește competența Tribunalului de soluționare a sesizării Parchetului pentru a se dispune internarea medicală a bolnavei, observăm că intimata nu a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, deci, nu ne aflăm în procedura judecării cauzei reglementate de art. 349 și urm. C. pr. pen., și nici a procedurii prevăzută de art. 478 și urm. C. pr. pen., privind acordul de recunoaștere a vinovăției, astfel încât să declanșeze activitatea instanței.
Pe cale de consecință și raportat la dispozițiile art. 247 , 248 C. pr. pen., față de cele expuse mai sus, se exclude competența Tribunalului cu soluționarea sesizării Parchetului pentru a dispune internarea medicală a intimatei.
d. Întrucât Judecătorul de drepturi și libertăți, Judecătorul de Cameră preliminară sau instanța de judecată din cadrul Tribunalului nu sunt competente să soluționeze sesizarea Parchetului privind internarea medicală a intimatei, art. 315 alin. 2 C. pr. pen., prevede conținutul Ordonanței procurorului prin care se dispune clasarea cauzei.
Potrivit art. 315 alin. 2 lit. e C. pr. pen., în caz de clasare a cauzei, prin Ordonanță procurorul sesizeză instanța competentă potrivit dispozițiilor legii speciale în materia sănătății mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;
B. În ce privește legea specială în materia sănătății, se observă că Legea nr. 487 din 11 iulie 2002, republicată, respectiv, Legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, este reglementată procedura în astfel se situații.
Din actele din faza urmăririi penale, respectiv, Raportul de Expertiză Medico – Legală Psihiatrică nr. 104/A1-P din 15. 01. 2015 întocmit de Comisia medicală constituită conform Legii de mai sus, rezultă că intimata Ștefu Elena are discernământul abolit, aceasta a mai fost internată pentru motivele arătate în Raport.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 487/2002, o persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că:
a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.
Conform art. 58 și urm. din Legea menționată, medicul psihiatru sesizează Comisia constituită din 2 psihiatri și un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societății civile, iar aceasta pronunță o Decizie privind starea de sănătate psihică a bolnavei.
Conform art. 61 alin 6 din Legea menționată, Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute mai sus va fi înaintată de către conducerea unității medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea medicală, ( deci, instanța civilă conform legii speciale) odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză.
C. Dat fiind faptul că, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului, judecătorul de Cameră Preliminară și instanța, din cadrul Tribunalului nu sunt competente să soluționeze sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se dispune internarea medicală a intimatei, conform celor expuse la lit. A, dat fiind faptul că Legea nr. 487/2002, art. 61 stipulează expres că Judecătoria, (conform textelor menționate competența aparține instanței civile), este competentă, Tribunalul , în baza art. 47 alin.4 rap. la art. 50 Cod procedură penală, va pronunța o sentință, conform art. 370 C. pr. pen., prin care va declina competența de soluționare a cauzei privind pe intimata Ș. E. , , în favoarea Judecătoriei Rm.Valcea – secția civilă. De asemenea, în baza art. 51 alin. 1 Cod procedură penală, va constata ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Vâlcea și Judecătoria Rm.Valcea , iar în baza art. 51 alin. 2 Cod procedură penală, va sesiza Curtea de Apel Pitești în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
