Consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 375 alin. 2 Cod procedură penală de către instanţa de apel. Constatarea de către instanţa de recurs a incidenţei în cauză


Prin decizia penală nr. 40/R/25ian. 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş s-a admis recursul inculpatului A.B.L. împotriva deciziei penale nr. 274 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita, s-a casat integral decizia atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Harghita.

S-a menţinut inculpatul în stare de arest preventiv, iarcheltuielile judiciare în recurs au rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei penale nr. 1096/2005 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, a declarat în termen legal apel inculpatul A.B.L. iar Tribunalul Harghita prin decizia penală nr.274/29.11.2005 a respins ca nefondat apelul.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs inculpatul A.B.L., care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Analizându-se decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum şi în conformitate cu prev.art.385/9 Cod pr.penală s-a apreciat că în cauză este incident cazul de casare prev.de art.385/9 pct.21 Cod pr.penală, instanţa de apel soluţionând cauza fără citarea legală a părţilor civile SC X.I. SRL şi SC H. SA.

În atare situaţie s-a apreciat că recursul inculpatului este fondat şi urmează a fi admis ca atare şi în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală s-a casat integral decizia penală nr.274/2005 a Tribunalului Harghita şi s-a trimis cauza spre rejudecare la această instanţă.

Cu ocazia rejudecării cauzei s-a dispus a se proceda la citarea părţilor civile, ultimul act rămas valabil fiind încheierea nr.1/15.11.2005. Totodată s-a arătat că se va ţine cont şi de faptul că decizia a fost desfiinţată în recursul inculpatului, astfel că acestuia nu i se va putea agrava situaţia cu ocazia rejudecării cauzei în apel, urmând a fi avute în vedere de către instanţa de apel, la soluţionarea apelului, şi motivul de recurs invocat de inculpat cu privire la pedeapsa aplicată.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului s-a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea acestuia şi apoi la condamnarea lui subzistă şi impun în continuare privarea de libertate astfel că inculpatul a fost menţinut în stare de arest.