Nr. document – 179
Data elaborării: 16.12.2011
Titlul speţei: constatare reabilitare
Domeniu asociat: reabilitare
Conţinut:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.09.2011 sub nr. de dosar 1956/334/2011, petentul A.T. a solicitat instanţei să constate că a intervenit reabilitarea pentru condamnarea ce a suferit-o prin sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava, decizia penală nr. 127/05.03.1990 a Tribunalului Suceava. (…)
Prin sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava, petentul A.T. a fost condamnat: la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de viol prev. de art. 197 al. 1 C.p., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev de art. 182 C.pen. Prin aceeaşi sentinţă penală s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a C.pen. şi s-a dispus, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 6 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile V.M.M. suma de 29,928 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 6919 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Petentul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Judeţean Suceava suma de 13,159 lei, către Spitalul Municipal Fălticeni suma de 563 lei şi către Spitalul Municipal Bucureşti suma de 1465 lei. S-a stabilit şi ca petentul să plătească statului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava a fost modificată parţial şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 127 din 05.03.1990 a Tribunalului Suceava. Tribunalul a admis recursul declarat de către inculpatul A.T., a casat în parte sentinţa atacată în sensul că: a înlăturat aplicarea art. 33 lit a C.pen. şi sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, a constatat graţiată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev de art. 197 al. 2 C.pen., în baza art. 1 din D.L. 23/1990 punându-i în vedere inculpatului dispoziţiile art. 4 din decret. Tribunalul a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava.
Petentul a fost arestat la data de 30.01.1989 şi liberat condiţionat la data de 26.12.1990, rămânând un rest neexecutat de 894 zile, conform menţiunilor din fişa de judiciar depusă la fila 11 din dosar.
Petentul a achitat statului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum reiese din adresa de completare a referatului de la Compartimentul executări penale al Judecătoriei Suceava (f. 22).
Petentul nu a făcut dovada achitării despăgubirilor civile stabilite prin sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava. În şedinţa din data de 11 noiembrie 2011 petentul a declarat că a achitat doar parţial sumele datorate şi ulterior nu a primit nici o adresă pentru achitarea acestora. De asemenea, petentul a menţionat că nu îşi aminteşte ce sumă a achitat şi a precizat că mai sunt sume de achitat însă acestea s-au prescris întrucât este o perioadă lungă de timp. Petentul a arătat că nu este vorba de rea credinţă şi că nu va mai achita despăgubiri civile.
Petentul a lucrat ca barman la S.C. V. S.R.L. în anul 1992. Este asociat unic al S.C. T. Com S.R.L. din anul 1994. În această calitate, din anul 2000 până în prezent, a obţinut venituri periodice din care a avut posibilitatea să se întreţină (f. 33-38). Aceste aspecte au fost confirmate şi de către martorii audiaţi în cauză şi sunt indicate şi în ancheta socială de la fila 77 din dosar. Din declaraţiile martorilor şi ancheta socială reiese că petentul locuieşte în Vatra Dornei, este căsătorit, are o fiică în vârstă de 35 de ani, este cunoscut ca o persoană care nu ridică probleme de comportament, care are o bună conduită în societate şi nu are datorii sau conflicte cu alte persoane.
În drept, potrivit art. 137 C.pen., cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:
a) Nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 Cp
b) Îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin mijloace oneste, precum şi în cazul când are vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă
c) A avut o bună conduită
d) A achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat, afară de cazul în care partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel condamnat nu şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de condamnare.
În speţă, nu este îndeplinită ultima condiţie impusă de art. 137 C.pen., motiv pentru care instanţa va respinge cererea de reabilitare.
Instanţa a stabilit că prin sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava, petentul A.T. a fost obligat să plătească părţii civile V.M.M. suma de 29,928 lei cu titlu de despăgubiri şi suma de 6919 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Petentul a fost obligat şi la plata cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Judeţean Suceava suma de 13,159 lei, către Spitalul municipal Fălticeni suma de 563 lei şi către Spitalul Municipal Bucureşti suma de 1465 lei. S-a stabilit şi ca petentul să plătească statului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Petentul a achitat statului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, după cum reiese din adresa de completare a referatului de la Compartimentul executări penale al Judecătoriei Suceava (f. 22).
Petentul nu a achitat însă sumele stabilite în sarcina sa ca despăgubiri civile. Petentul a arătat că ştie că nu au fost achitate toate sumele stabilite în sarcina sa, însă a precizat expres că nu doreşte să achite sumele rămase. Petentul a arătat că în trecut nu a avut posibilitatea să achite despăgubirile civile şi că în prezent, deşi ar avea mijloace materiale, nu doreşte să achite sumele de plată întrucât acestea s-au prescris şi nu doreşte să îşi amintească de condamnare.
Instanţa constată că art. 137 al. 1 lit. d C.pen. permite reabilitarea în situaţia în care nu s-au achitat despăgubirile civile dacă partea vătămată a renunţat la despăgubiri. Per a contrario, dacă se dovedeşte că nu au fost achitate despăgubirile civile şi partea vătămată nu a renunţat la achitarea acestora, reabilitarea nu poate fi admisă decât dacă, în condiţiile art. 137 al. 2 C.pen., neachitarea despăgubirilor civile nu se datorează relei voinţe a condamnatului.
În legislaţia penală nu există un text de lege care să permită reabilitarea unei persoane în situaţia în care a intervenit prescripţia executării silite a despăgubirilor civile sau pentru ipoteza în care cel condamnat nu doreşte să îşi amintească de condamnare.
În condiţiile în care petentul obţine venituri periodice în calitatea sa de administrator, luând în considerare raportul dintre aceste venituri (10000 lei lunar) şi cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul aşa cum au fost reţinute mai sus, instanţa constată că actualmente petentul ar avea posibilitatea să achite despăgubirile civile stabilite în sarcina sa. Faptul că în termenul de prescripţie a executării silite petentul nu a avut posibilităţi materiale să achite sumele restante nu este suficient pentru ca petentul să fie considerat de bună credinţă în condiţiile în care actualmente condamnatul are aceste posibilităţi, buna credinţă trebuind să existe pe întreaga perioadă în care condamnatul nu a achitat despăgubirile civile.
Excepţia prevăzută la art. 137 al. 2 C.pen a fost instituită pentru a nu crea un impediment insurmontabil la reabilitare pentru persoanele care se află în imposibilitate obiectivă de a-şi îndeplini obligaţiile stabilite prin hotărârea de condamnare şi ca o favoare pentru condamnaţii care nu au realizat venituri în timp util pentru a fi executaţi silit. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită a unei obligaţii în bani este o sancţiune pentru creditorul nediligent care nu produce efecte asupra cererii de reabilitare; obligaţia de plată subzistă ca o obligaţie naturală şi după împlinirea termenului de prescripţie aşa încât, dacă are posibilităţi materiale şi este de bună credinţă, condamnatul poate să o execute, plata fiind valabil făcută.
Petentul nu a dovedit că i-a fost cu neputinţă să achite despăgubirile civile, aşa încât în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 499 C.p.p.
Pentru aceste considerente, instanţa constată că în speţă nu este îndeplinită condiţia impusă de 137 al. 1 lit. d C.pen., întrucât inculpatul a achitat cheltuielile judiciare stabilite în sarcina sa şi în favoarea statului pentru a putea fi liberat condiţionat, însă nu şi despăgubirile civile stabilite în sarcina sa prin sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava.
Condiţiile prev. de art. 137 al. 1 C.pen. fiind cumulative, în baza art. 498 C.p.p, instanţa va respinge cererea având ca obiect „reabilitare” formulată de către petentul A.T., pentru neîndeplinirea condiţiei de fond privind plata despăgubirilor civile la care petentul a fost obligat prin sentinţa penală nr. 585 din 07 septembrie 1989 pronunţată de Judecătoria Suceava.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa va obliga petentul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
