Prin rezolutia Parchetului de pe langa Curtea de Apel Suceava , s-a respins plangerea inculpatului , prin care a solicitat restituirea unor bunuri ridicate la 9 iunie 2004 si mentionate in procesul verbal de perchezitie domiciliara incheiat de Directia Generala de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog.
Inculpatul a formulat plangere impotriva acestei rezolutii, aratand ca in mod gresit s-a dispus ridicarea bunurilor intrucat s-a facut dovada modului de dobandire a unora dintre ele , si nu toate ii apartin , iar prin rechizitoriu nu s-au instituit masuri asiguratorii .
Pe de alta parte, bunurile indicate nu pot fi folosite ca mijloc de proba si nici supuse confiscarii.
Curtea de apel a constatat netemeinica plangerea inculpatului .
Potrivit art. 109 al.4 Cod procedura penala „obiectele supuse confiscarii nu se restituie” . Ori, contrar sustinerilor inculpatilor , in rechizitoriu s-a facut mentiunea ca au fost ridicate o serie de bunuri „ ce au ajutat sau provin din savarsirea infractiunilor” , urmand ca instanta sa se pronunte asupra masurii confiscarii acestor bunuri .
Faptul ca in acelasi context, in rechizitoriu se face vorbire despre „luarea unor masuri asiguratorii” nu duce la incidenta disp. art. 163 si urm. Cod procedura penala pentru ca textele mentionate prevad care este scopul unor astfel de masuri si anume : „repararea pagubei sau garantarea executarii pedepsei amenzii” .
Ori, in speta, nu s-au instituit masuri asiguratorii, bunurile fiind ridicate in vederea confiscarii .
Asadar, sunt incidente disp. art. 109 al.4 Cod procedura penala pentru ca, asa cum in mod corect a retinut prima instanta , in acest stadiu al cercetarii judecatoresti nu se poate stabili cu certitudine daca bunurile ridicate au fost folosite la savarsirea infractiunilor sau au provenit din banii rezultati in urma savarsirii infractiunilor .
Pe de alta parte , sustinerile inculpatilor vizand apartenenta bunurilor ridicate nu au fost dovedite .
(decizia penala nr.10/16 februarie 2005).
