– Codul de procedură penală: art. 386 lit. a)
Neîndeplinirea obligaţiei de a aduce la cunoştinţa instanţei de judecată a schimbării de domiciliu de către un inculpat care ştia de proces, este o abatere ce se sancţionează cu amendă judiciară şi nu poate fi invocată ca temei în susţinerea, ulterior, a unei contestaţii în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) C. pr. pen.
(Decizia penală nr. 738/R din 16 noiembrie 2010)
La data de 4 iunie 2010, M.C.I. a formulat contestaţie în anulare privind decizia penală nr. 195/R din 18 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
în motivarea contestaţiei, contestatorul a susţinut câ procedura de citare a sa la termenul la care s-a judecat recursul, respectiv data de 18 martie 2010, la Curtea de Apel Piteşti, nu a fost legal îndeplinită, întrucât în acea perioadă el era plecat în Spania, iar noua adresă a sa nu a fost comunicată instanţei.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 738/R din 16 noiembrie 2010, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestator, cu consecinţa obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea, în analizarea temeiniciei căii extraordinare de atac formulată de contestator, a reţinut ca situaţie premisă condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare, în condiţii de penitenciar, prin sentinţa penală nr. 517 din 17 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin decizia nr. 195/R din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti.
De asemenea, Curtea notează că la judecarea recursului, în data de 18 martie
2010, inculpatul (contestatorul din cauza de faţă) a fost citat la adresa din P.
La instanţă, la termenul de mai sus, tatăl acestuia a susţinut că fiul său nu se poate prezenta în instanţă, fără a indica vreo adresă la care ar putea fi citat ori să informeze instanţa despre schimbarea domiciliului inculpatului de la adresa de mai sus, într-un alt Imobil din Piteşti ori străinătate.
în raport cu prevederile art. 386 llt. a) C. pr. pen., pentru a fi admisibilă o contestaţie în anulare, bazată pe motivul neîndeplinirii, conform legii, a procedurii de citare, este necesar ca în cauza soluţionată de instanţa de recurs prin decizia atacată, contestatorul să nu fi fost regulat citat.
Corespunde realităţii că, la data soluţionării recursului, procedura de citare a fost îndeplinită la domiciliul de mai sus, din Piteşti.
Este adevărat că inculpatul, la momentul respectiv, era plecat în străinătate, lucrând în Spania la o firmă, în baza unui contract de muncă.
Pe de altă parte, prezenţa tatălui contestatorului la judecarea recursului ar fi trebuit să-i fie acestuia utilă, în sensul informării instanţei despre schimbarea domiciliului inculpatului, dar şi despre noua adresă la care inculpatul ar putea fi citat.
Neprocedând, astfel, instanţa de recurs a îndeplinit corect procedura de citare a contestatorului la ultimul domiciliu cunoscut.
în altă ordine de idei, Curtea reaminteşte că, din perspectiva dispoziţiilor art. 177 alin. (3) C. pr. pen., în caz de schimbare a adresei arătate în declaraţia inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă numai dacă a încunoştinţat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată de schimbarea intervenită.
Se observă, astfel, că inculpatul nu şi-a îndeplinit această obligaţie de a aduce la cunoştinţa instanţei schimbarea de domiciliu, în termen de 3 zile, nici măcar prin intermediul tatălui său care nu a făcut vorbire despre contractul de muncă în curs de derulare al acestuia în Spania.
De altfel, abaterea de mai sus este sancţionată cu amendă judiciară, conform art. 198 alin. (4) lit. i) C. pr. pen.
în raport de toate acestea, invocarea propriei culpe nu justifică admiterea contestaţiei în anulare.
Alta ar fi fost situaţia dacă inculpatul nu ar fi ştiut de proces şi, în cursul acestuia, ar fi intervenit schimbarea domiciliului.
