Prin decizia penală nr. 455/R din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis contestaţia în anulare formulată de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 415 din 28 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în dosarul nr. 696/2001.
S-a desfiinţat decizia penală nr. 415 din 28 mai 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi, în rejudecare, s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva deciziei penale nr. 139 din 1 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 49/2001.
Pentru a decide astfel, s-au avut în vedere următoarele :
Potrivit art. 386 lit. b Cod procedură penală este admisibilă contestaţia în anulare dacă pentru termenul când s-a judecat recursul, în absenţa sa, condamnatul care fusese legal citat a fost în imposibilitate
de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
In speţă, condamnatul a făcut dovada, cu certificatul medical seria MMPS nr. 1993 – A nr. 0617825, că la data de 28 mai 2001, în urma unui accident casnic, a suferit un traumatism toracic drept, motiv pentru care i s-a acordat un concediu medical de 3 zile (28-30 mai 2001).
Faţă de aceste acte medicale s-a apreciat că este îndeplinit cazul de admitere a contestaţiei în anulare, în baza art. 386 lit. b Cod procedură penală, din moment ce rezultă că în urma accidentului suferit a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecarea recursului şi de a încunoştiinţa despre această împiedicare – motiv pentru care s-a apreciat că este de admis contestaţia în anulare formulată de condamnat.
Cu privire la recursul declarat de Parchet – motivul fiind că în mod greşit s-a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni – s-a reţinut că cele două instanţe au avut în vedere condiţiile de la art. 18 Cod penal.
S-a apreciat că în mod corect instanţele au considerat că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni ţinând cont de circumstanţele reale, de gravitatea faptei, de gradul de alcoolemie care era aproape de limita contravenţionalului precum şi de circumstanţele personale ale inculpatului.
Faţă de toate acestea s-a apreciat că recursul Parchetului nu este fondat şi a fost respins pe acest considerent.
( decizia penală nr. 455/R/20.06.2001)
