Potrivit art. 386 lit. e Cod de procedură penală, cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la audierea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond şi apel precum şi când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Acest text trebuie interpretat şi în concordanţă cu jurisprudenţa CEDO în sensul că atunci când s-au pronunţat hotărâri contradictorii instanţa de recurs trebuie să procedeze la audierea inculpatului, chiar dacă instanţa de apel l-a audiat şi a pronunţat împotriva lui o hotărâre de condamnare.
Contestatorul I. C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 74 din 06.02.2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 241 din 20.11.2007 a Tribunalului Botoşani.
În motivarea cererii, întemeiată pe disp. art. 386 lit. e Cod procedură penală, contestatorul a arătat că prin decizia penală nr. 74 din 06 februarie 2008, ce a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava având ca obiect infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G. nr. 195/2002), a fost respins recursul promovat împotriva deciziei penale nr. 241 din 20.11.2007 a Tribunalului Botoşani menţinându-se decizia acestei instanţe prin care contestatorul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare, în baza art. 79 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, infracţiune prevăzută şi pedepsită de art. 79 alin. 4 din ordonanţa mai sus menţionată, cu aplicarea art. 13 din Codul penal şi a art. 37 lit. a Cod penal.
Anterior, acesta fusese achitat de către instanţa de fond, respectiv Judecătoria Botoşani, prin sentinţa penală nr. 840 din 24.04.2007, în baza art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, instanţa de fond reţinând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
A mai precizat că hotărârea Curţii de Apel este nelegală întrucât instanţa de recurs nu a procedat la ascultarea sa, deşi a fost prezent, iar ascultarea sa în faţa acestei instanţe era obligatorie, prima instanţă, Judecătoria Botoşani, pronunţând o hotărâre de achitare, devenind astfel aplicabile disp. art. 38514 Cod procedură penală.
A mai arătat că, odată admisă contestaţia în anulare, se impune admiterea recursului şi, pe fond, desfiinţarea deciziei pronunţată de Tribunalul Botoşani şi menţinerea sentinţei Judecătoriei Botoşani, prin care a fost achitat, conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă comiterea infracţiunii. În procesul – verbal întocmit de S.P.R. Botoşani şi D.P.I.R. Botoşani există numeroase contradicţii cu privire la ora, traseul şi semnalele folosite, iar declaraţiile martorilor C. T. L., C. C., D. S. şi T. L. confirmă nevinovăţia sa.
Analizând contestaţia în anulare, care a fost formulată în termenul legal, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 840 din 24.04.2007 pronunţată de Judecătoria Botoşani, inculpatul I. C. a fost achitat, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 79 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.
În cursul efectuării cercetării judecătoreşti, inculpatul a fost audiat în şedinţa publică din 13.02.2007 el nerecunoscând comiterea faptei.
Prin decizia penală nr. 241 A din 20.11.2007, Tribunalul Botoşani a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani şi, procedând în prealabil la audierea inculpatului care arată că nu recunoaşte fapta pentru care a fost trimis în judecată, l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 79 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi art. 13 Cod penal.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, soluţionat prin decizia penală nr. 74 din 06.02.2008 a Curţii de Apel Suceava, prin respingerea, ca nefondat, a acestuia.
Înaintea instanţei de recurs, inculpatul nu a fost audiat.
Potrivit disp. art. 386 lit. e Cod procedură penală, împotriva unei hotărâri penale definitive se poate face contestaţie în anulare când, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. 11 Cod procedură penală.
Acest din urmă text de lege prevede că, cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la audierea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II Cod procedură penală, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond şi apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din interpretarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate reiese că, în cazul în care fie prima instanţă, fie instanţa de apel, fie ambele instanţe au pronunţat o hotărâre de achitare a inculpatului, instanţa de recurs este obligată să procedeze la audierea acestuia.
Interpretarea dată acestei norme procedurale este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, stabilită în aplicarea art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. c şi d din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât calea de atac a recursului permite, în acest caz, instanţei de recurs să analizeze chestiunea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului.
În aceste împrejurări, a reţinut Curtea Europeană a Drepturilor Omului că, din motive de echitate a procedurii, instanţa de recurs nu se poate pronunţa asupra acestei chestiuni fără o apreciere directă a mărturisirilor prezentate în persoană de către acuzat, care susţine că nu a comis fapta considerată a fi o infracţiune (cauza Ekbatani contra Suediei).
În acelaşi sens, cauza Spânu contra României (hotărârea din 29.04.2008), în care hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi apel (condamnare, respectiv achitare) erau contradictorii.
În speţă, instanţa de recurs nu a procedat la reaudierea inculpatului, deşi acesta fusese prezent în instanţă, iar soluţiile pronunţate de instanţele de fond şi apel erau contradictorii: achitare (fond), respectiv condamnare (apel).
Prin urmare, cum este dat în cauză cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 386 lit. e Cod procedură penală, Curtea, constatând întemeiată contestaţia formulată de contestatorul I. C., în conformitate cu disp. art. 392 alin. 1 Cod procedură penală, o va admite.
Va stabili termen pentru rejudecarea recursului la data de 08.09.2008.Va dispune punerea de îndată în libertate a contestatorului I. C. de sub puterea MEPÎ nr.1671/2007 din data de 07.02.2008 emis de Judecătoria Botoşani, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
Va anula formele de emise în baza s.p. nr.840 din data de 24.04.2008 pronunţată de Judecătoria Botoşani.
