Potrivit art. 386 lit. d) C.proc.pen. „Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: … d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”.
Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Decizia nr. 342 din 10 aprilie 2012
Petentul condamnat C.V. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/P/28.11.2011 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, invocând cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C.proc.pen.
în acest sens, condamnatul a arătat că împotriva sa s-au pronunțat 2 hotărâri definitive pentru aceeași faptă (parte vătămată C.C.), respectiv:
– sentința penală nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/P/28.11.2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare;
– sentința penală nr. 510/22.03.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1473/26.09.2011 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, prin care i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare.
Curtea constată că dintre aceste 2 hotărâri, cea care a rămas ultima definitivă este sentința penală nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, aceasta rămânând definitivă prin decizia penală nr. 1077/ P din 28.11.2011 a Curții de Apel Constanța.
Prin urmare, potrivit art. 389 alin. (2) C.proc.pen., Curții de Apel Constanța îi revine competența materială pentru soluționarea prezentei contestații în anulare întemeiată pe cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C.proc.pen.
La solicitarea Curții, s-a atașat, la prezentul dosar, dosarul nr. 1088/318/2011 al Judecătoriei Târgu Jiu și dosarul nr. 1088/318/2011 al Curții de Apel Craiova.
I. Examinând sentința penală nr. 510/22.03.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1473/26.09.2011 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, Curtea constată că inculpatul C.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare (cu aplicarea art. 81 C.pen.) pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C.pen. cu aplicarea art. 3201C.pen., art. 13 C.pen. și art. 74, 76 C.pen. față de partea vătămată C.C., față de care inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei reprezentând despăgubiri civile, reținându-se că la data de 5.03.2010, folosindu-se de o calitate mincinoasă, inculpatul C.M. a indus în eroare pe partea civilă C.C. de la care a obținut astfel suma de 1.500 lei.
II. Examinând sentința penală nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/P/28.11.2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, Curtea reține că s-a dispus:
„în baza art. 215 alin. (1) și (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. pentru infracțiunea de înșelăciune;
Condamnă pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
Face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (1) C.pen. în referire la dispozițiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C.pen.
Dispune încetarea măsurii obligării inculpatului C.M. de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței, cu excepția deplasărilor la organele judiciare desemnate cu soluționarea prezentei cauze și la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, măsură luată prin decizia penală nr. 789 din 18.08.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția penală, în dosarul nr. 10.297/118/2010, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
în baza art. 88 C.pen.;
Deduce din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului C.M. durata reținerii și arestării preventive de la 10.03.2010 la 18.08.2010.
în baza art. 14-16 C.proc.pen. raportat la art. 998 C.civ.;
Obligă pe inculpatul C.M. la plata de despăgubiri civile, după cum urmează: 400 lei către partea civilă M.A.; 3.000 lei către partea civilă D.A.; 3.000 lei către partea civilă T.R.; 2.600 lei către partea civilă C.M.; 2.000 lei către partea civilă C.F.; 1.500 lei către partea civilă M.M.E.; 2.000 lei către partea civilă C.P.; 600 lei către partea civilă S.T.; 1.700 lei către partea civilă P.E.; 1.000 lei către partea civilă S.C.M.; 1.500 lei către partea civilă T.M.; 500 lei către partea civilă S.G.; 1.100 lei către partea civilă F.O.; 600 lei către partea civilă K.M.; 600 lei către partea civilă C.P.; 1.500 lei către partea civilă C.C.; 300 lei către partea civilă C.M.
Ia act că părțile vătămate D.D., T.N., S.M., R.C., T.M., G.M., T.F., R.A., C.E., G.G., N.D., D.I., S.I., C.S.A., B.A., C.I., B.S., I.M. și M.I.P. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
în baza art. 118 lit. e) C.pen.;
Confiscă de la inculpatul C.M. suma de 14.210 lei – dobândită de la părțile vătămate D.D., T.N., S.M., R.C., G.M., T.F., C.E., G.G., D.I., C.I. și B.S. prin infracțiune, nerestituită, și pentru care părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.”
Ca stare de fapt s-a reținut că în perioada ianuarie – martie 2010, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul C.M. a indus în eroare un număr de 38 persoane, prin prezentarea sa în calitatea mincinoasă de funcționar public cu atribuții de control, în scopul obținerii unor sume de bani ca folos injust, cauzând astfel un prejudiciu total de 38.110 lei.
Curtea constată astfel că in sentința penală nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia s-a avut în vedere săvârșirea de către inculpatul C.M. a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C.pen. în formă continuată potrivit art. 41 alin. (2) C.pen. față de 38 de părți vătămate.
Curtea reține că una dintre aceste părți vătămate este partea vătămată C.C. (fapta expusă la pct. 36 în motivarea sentinței penale nr. 2301 din 16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia), fapta constând în aceea că la data de 5.03.2010 inculpatul C.M., folosindu-se de o calitate mincinoasă, a indus în eroare pe partea civilă C.C. de la care a obținut astfel suma de 1.500 lei (sentința penală nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia).
Față de aspectele expuse mai sus, Curtea constată că petentul condamnat C.M. a fost condamnat prin:
– sentința penală nr. 510/22.03.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1473/26.09.2011 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011;
– sentința penală nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/P/28.11.2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, pentru aceeași faptă, respectiv pentru fapta de înșelăciune din data de 5.03.2010 față de partea civilă C.C. (de la care a obținut suma de 1.500 lei).
Prin urmare, Curtea constată că petentul condamnat C.M. a fost condamnat prin 2 hotărâri definitive pentru aceeași faptă (fapta de înșelăciune din data de 5.03.2010 față de partea civilă C.C.), fiind astfel incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C.proc.pen.
Se impune mențiunea că, în ceea ce privește sentința penală nr. 2301 din 16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/ P din 28.11.2011 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, această faptă săvârșită de inculpat față de partea civilă C.C. a constituit unul dintre cele 38 acte materiale ale infracțiunii de înșelăciune comisă în formă continuată de inculpatul C.M.
în consecință, Curtea constată că se impune astfel a se individualiza acest act material pe calea schimbării încadrării juridice pentru a fi posibilă, potrivit art. 392 alin. (3) C.proc.pen., anularea doar a părții din sentința penală nr. 2301 din 16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/ P din 28.11.2011 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, cu privire la fapta comisă față de partea vătămată C.C. cu privire la care există autoritate de lucru judecat (atât în ceea ce privește latura penală cât și cu privire la latura civilă) prin sentința penală nr. 510/22.03.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1473/26.09.2011 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 392 alin. (3) C.proc.pen. cu referire la art. 386 lit. d) C.proc.pen., Curtea va admite contestația în anulare formulată de către condamnatul C.M. și, în consecință:
Curtea va desființa în parte sentința penală nr. 2301 din 16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1077/ P din 28.11.2011 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, respectiv cu privire:
– la actul material din data de 5.03.2010 care a intrat în compunerea infracțiunii de înșelăciune săvârșită de către inculpatul C.M. în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. (pct. 36 din considerentele sentinței penale cu privire la partea vătămată C.C.).
– la obligarea inculpatului C.M. la plata sumei de 1.500 lei despăgubiri civile către partea civilă C.C.
în baza art. 334 C.proc.pen., Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. (38 acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. (37 acte materiale) și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C.pen. (parte vătămată C.C.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. cu referire la art. 10 lit. j) C.proc.pen., Curtea va înceta procesul penal cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C.pen. (parte vătămată C.C.), față de care există autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 510/22.03.2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1473/26.09.2011 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosar nr. 1088/318/2011.
Curtea va respinge acțiunea civilă formulată de către partea civilă C.C. pentru autoritate de lucru judecat.
în baza art. 215 alin. (1), (2) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. (37 acte materiale), condamnă pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
Se va face aplicarea prevederilor art. 71 alin. (1) C.pen. cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) C.pen.
Curtea va anula mandatul de emis în baza sentinței penale nr. 2301/16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, și va dispune emiterea unui nou mandat de executare potrivit prezentei hotărâri.
De asemenea, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.M. durata reținerii și arestării preventive de la 10.03.2010 la 18.08.2010 și perioada executată de la 29.11.2011 la zi.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței penale nr. 2301 din 16.11.2010 a Judecătoriei Medgidia, pronunțată în dosar nr. 2800/256/2010, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Conform art. 192 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina statului.
