Consecinţe: casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare
– Codul de procedură penală: art. 3859 pct. 9, art. 461- 462
– înalta Curte de Casaţie şi Justiţie: Decizia nr. 34/2006 pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii
Potrivit deciziei nr. 34/2006, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a statuat că: „Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă”.
Prima instanţă, însă, a pronunţat încheierea sa prin cuprinderea în considerente şi în dispozitiv a două dispoziţii contradictorii, în sensul că în considerente reţine retragerea contestaţiei la executare, iar în dispozitiv respinge contestaţia ca nesusţinută, ceea ce contravine deciziei pronunţate în recurs în interesul legii. Mai mult, se impune clarificarea de către prima instanţă a declaraţiei condamnatului, în sensul de a se constata dacă aceasta semnifică retragerea cererii în contestaţie la sau recalificarea aceleiaşi declaraţii în cerere de liberare condiţionată.
(Decizia penală nr. 1226 din 2 decembrie 2010, Secţia penală, dr. M.B.)
Prin sentinţa penală nr. 288 din 7 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3567/30/2010, în baza art. 461 lit. a)-d) C. pr. pen., a fost respinsă ca nesusţinută contestaţia formulată de condamnatul H.M., deţinut în Penitenciarul Arad, împotriva executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 944/2000 a Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, la termenul din 7 octombrie 2010, contestatorul a declarat în faţa instanţei că nu-şi mai susţine contestaţia la executare.
Prin urmare, Tribunalul Arad a luat act de retragerea acesteia, în conformitate cu dispoziţiile art. 461 C. pr. pen., ţinând cont şi de recursul în interesul legii pronunţat de înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei în dosarul nr. 24/2006.
împotriva sentinţei penale nr. 288 din 7 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad a declarat recurs, în termen legal, condamnatul H.M. solicitând liberarea sa condiţionată, suspendarea executării pedepsei din motive medicale.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. pr. pen., instanţa constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea depusă la Tribunalul Arad în data de 23 august 2010, condamnatul H.M. a arătat că doreşte să menţină cererea de contestaţie la executare în dosarul nr. 3567/30/2010 şi să fie prezent în faţa instanţei pentru a-şi susţine cauza.
în declaraţia dată în faţa primei instanţe, acelaşi condamnat a arătat că nu are motive legate de executarea pedepsei, că a formulat doar o cerere de liberare condiţionată, că nu are motive în susţinerea contestaţiei. Declaraţia sus menţionată a fost interpretată de prima instanţă ca o manifestare de voinţă în sensul retragerii contestaţiei la executare, deşi condamnatul nu s-a exprimat explicit în acest sens.
Pe de altă parte, deşi în considerentele hotărârii se menţionează că se va lua act de retragerea cererii, în dispozitivul acesteia se menţionează că se respinge ca nesusţinută contestaţia, soluţie, de altfel, neprevăzută de legea procesual penală. Astfel, potrivit Deciziei nr. 34/2006, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a statuat că: „Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, de revizuire şi contestaţie la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă”.
Coroborând considerentele şi dispozitivul încheierii atacate, instanţa de recurs constată că acestea se contrazic, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 9 C. pr. pen., respectiv că prima instanţă, deşi, arată că va lua act de retragerea cererii, în dispozitiv o respinge ca nesusţinută. Mai mult, declaraţia dată de condamnat nu reflectă în mod neechivoc faptul că a dorit retragerea cererii, şi nu recalificarea ei.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. pr. pen. instanţa a admis recursul declarat de condamnatul H.M. împotriva sentinţei penale nr. 288 din 7 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, a casat sentinţa atacată şi a dispus rejudecarea cererii de către prima instanţă. Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Arad va clarifica manifestarea de voinţă a condamnatului, respectiv dacă a dorit retragerea cererii sau recalificarea acesteia, pronunţând o soluţie cu respectarea dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte considerentele şi dispozitivul acesteia.
