La data de 27 ianuarie 2010, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 510/333/2010, contestaţia formulată de condamnatul G.I., deţinut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii nr. 8/22 ianuarie 2010 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva hotărârii (raportului) nr. 2428/11.01.2010 a Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui, privind schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate din „semideschis” în „închis”.
În motivarea contestaţiei, persoana privată de libertate a arătat că este nemulţumit de modificarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate, care s-a făcut în baza unui singur raport de incident.
La dosarul cauzei, prin adresa nr. M2- 16729/26.01.2010 a Penitenciarului Vaslui, au fost înaintate următoarele acte:
•încheierea nr. 8/22.01.2010 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui (fila 6);
• sesizarea din data de 18 ianuarie 2010 a Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui privind schimbarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate din „semideschis” în „închis” (fila 6);
•hotărârea nr. 378/24.12.2009 a Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Vaslui (fila 13);
•raport de incident din 27.11.2009 al Penitenciarul Vaslui (fila 14);
•raportul nr. 2428/2010 aparţinând Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui (filele 10-11);
•declaraţia persoanei privată de libertate în faţa judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate (fila 15).
În executarea dispoziţiilor instanţei, Penitenciarul Vaslui, prin adresa nr. M2-19485/26.02.2010 şi nr. M2-19093/15.03.2010, a înaintat o analiză detaliată asupra situaţiei disciplinare a petentului-condamnat G.I., precum şi o caracterizare a persoanei privată de libertate (filele 25-26).
La termenul de judecată din data de 18 martie 2010, instanţa a respinsă proba testimonială solicitată de persoana privată de libertate, întrucât teza probantă a acesteia era dovedirea faptului că petentul nu se face vinovat de abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa prin Hotărârea Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului Vaslui.
Or, împotriva hotărârilor Comisiei de Disciplină, persoanele nemulţumite au la îndemână spre exercitare căile de atac prevăzute de art. 74 din Legea nr. 275/2006, prezenta cauză având drept obiect contestaţie împotriva încheierii judecătorului delegat prin care s-a dispus modificarea regimului de executare a pedepsei privative de libertate, procedură reglementată de art. 26 din Legea nr. 275/2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin sesizarea formulată în data de 18 ianuarie 2010, Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepselor din cadrul Penitenciarului Vaslui a propus schimbarea regimului de executare a pedepsei în unul mai sever, respectiv din regimul semideschis în regimul închis, pentru persoana privată de libertate G.I..
Prin încheierea nr. 8/22 ianuarie 2010, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui a admis sesizarea Comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor din cadrul Penitenciarul Vaslui şi a dispus modificarea regimului de executare a pedepsei din regim semideschis în regim închis, respingând totodată plângerea formulată de G.I.
S-a avut în vederea săvârşirea unei abateri disciplinare foarte grave de la ultima analiză, fiind indicat că refuzul de a se conforma restricţiilor care decurg din lege şi regulament este de natură a afecta convieţuirea normală în penitenciar.
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea 275/2006, privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul în care execută pedeapsa privativă de libertate, şi dacă, prin conduita sa, afectează grav convieţuirea normală în penitenciar sau siguranţa acestuia.
De asemenea raportat la dispoziţiile art. 88 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006, privind executarea pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, membrii comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor, cu ocazia stabilirii regimului de executare a persoanelor private de libertate, au în vedere, printre alte criterii, şi vârsta, durata pedepsei privative de libertate, conduita persoanei condamnate, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare, gradul de risc pentru siguranţa locului de deţinere, pentru celelalte persoane private de libertate şi pentru personal.
Instanţa arată că, după ultima sa analiză în cadrul Comisiei de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, persoana privată de libertate G.I. a fost sancţionată disciplinar prin Hotărârea nr. 378/24.12.2009 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Vaslui cu suspendarea dreptului de a primi şi cumpăra bunuri pentru o perioadă de o lună şi sesizarea Comisiei de individualizare a regimului de executare, pentru posesie şi folosinţă de telefon mobil.
Măsura a rămas definitivă prin neatacare.
Fapta lui G.I. este considerată ca fiind ca fiind o abatere disciplinară foarte gravă prin chiar Hotărârea Guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006, respectiv dispoziţiile art. 149 alin. 1 raportat la art. 63 lit. j) din Hotărârea Guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006.
Din raportul nr. 2428/11.01.2010 al Comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor din cadrul Penitenciarului Vaslui, precum şi din caracterizarea depusă la dosar, reiese că persoana privată de libertate a avut un comportament relativ corespunzător exigenţelor mediului carceral şi că participarea la activităţile culturale, educative, terapeutice, de consiliere psihologică şi de asistenţă socială a fost sporadică, persoana privată de libertate manifestând lipsă de interes. Reiese şi că persoana privată de libertate nu a fost recompensată.
Instanţa arată că abaterea disciplinară comisă a constat în deţinerea şi folosirea unui telefon mobil. Or, folosirea telefoanelor mobile de către persoanele private de libertate, în alte condiţii decât cele prevăzute de legi şi regulamente este de natură a afecta siguranţa mediului penitenciar.
Instanţa indică şi faptul că executarea oricărei pedepse creează pentru condamnat şi pentru familia condamnatului urmări defavorabile, cu caracter material sau moral, fără să justifice încălcarea normelor privind conduita care se impune a fi respectată de către persoanele private de libertate în mediul penitenciar, de exemplu prin efectuarea de convorbiri telefonice în alt cadru decât cel reglementat de Legea nr. 275/2006 şi Hotărârea Guvernului nr. 1897 din 21 decembrie 2006.
Instanţa arată că nu pot fi primite nici eventualele susţineri referitoare la faptul că prin aplicarea unei sancţiuni disciplinare şi, totodată, şi schimbarea regimului de executare s-ar ajunge la o sancţionare dublă pentru una şi aceeaşi faptă. Aceasta întrucât chiar legea prevede în mod expres posibilitatea schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever dacă persoana condamnată a comis o infracţiune sau o abatere disciplinară gravă.
Faţă de cele expuse, în baza art. 26 alin. 9 din Legea nr. 275/2006, instanţa urmează a respinge ca nefondată contestaţia formulată de condamnatul G.I. împotriva încheierii nr. 8/2010 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga persoana privată de libertate să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 160 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
