Prin decizia penală nr. 293 din 18 septembrie 2001, Tribunalul Botoşani a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de petent împotriva deciziei penale nr. 166 din 24 aprilie 2001 a Tribunalului Botoşani. Decizia a fost pronunţată cu drept de apel.
Prin decizia penală nr. 314 din 19 noiembrie 2001, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibil apelul contestatorului, decizia fiind pronunţată fără drept de recurs (definitivă).
Petentul a făcut contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr.166 din 14 aprilie 2001 a Tribunalului Botoşani, prin care s-a respins recursul declarat împotriva încheierii din 19 decembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr.7855/2000 (având ca obiect plângerea împotriva unei ordonanţe a procurorului).
Prin urmare, calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare viza o decizie definitivă pronunţată în recurs, şi era motivată, în drept, pe dispoziţiile art. 386 lit. a Cod procedură penală, invocându-se că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul la care s-a judecat recursul.
Potrivit art. 389 alin. 1 Cod procedură penală, contestaţia în anulare pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a-c se introduce la instanţa de recurs care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere.
Instanţa care a pronunţat o hotărâre definitivă în recurs, nu poate pronunţa decât o hotărâre definitivă şi în contestaţia în anulare (cale de atac ce are o natură juridică mixtă, de anulare şi de retractare). Altfel, s-ar crea un grad de jurisdicţie neprezăzut de lege pentru fapta judecată.
Acest lucru rezultă cu claritate din redactarea art. 392 alin. 1 Cod procedură penală, potrivit căruia, instanţa, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere şi procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea recursului, sau la rejudecarea cauzei după casare.
Dacă va rejudeca recursul sau cauza după casare, nu este nici un dubiu că instanţa va pronunţa o decizie definitivă. Pentru simetrie de reglementare, tot decizie definitivă va pronunţa şi în cazul respingerii contestaţiei în anulare.
Dispoziţiile art. 392 alin. ultim Cod procedură penală, potrivit cărora sentinţa dată în contestaţie este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului, sunt aplicabile într-un singur caz şi anume, când contestaţia vizează anularea unei hotărâri rămasă definitivă la prima instanţă, şi care, era pronunţată pentru o faptă judecată anterior definitiv printr-o altă hotărâre.
Atunci ne găsim în cazul prevăzut de art. 386 lit. d Cod procedură penală (când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă), competenţa de soluţionare revenind judecătoriei, ca instanţă ce a pronunţat ultima hotărâre (art. 389 alin. 2 Cod procedură penală).
Judecătoria va pronunţa în acest caz o sentinţă care, potrivit art. 392 alin. ultim Cod procedură penală, va fi supusă apelului şi recursului.
Chiar şi în cazul prevăzut de art. 386 lit. d Cod procedură penală, dacă ultima hotărâre a fost pronunţată de instanţa de recurs, contestaţia în anulare se va judeca de această instanţă, care va pronunţa o decizie definitivă.
Decizia penală nr.314/19.11.2001 a Curţii de Apel suceava
