Este adevărat că, potrivit art. 392 alin. (4) C.proc.pen., sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului, însă această prevedere trebuie interpretată în sensul că aceste căi de atac există numai în măsura în care legea le prevede şi pentru hotărârea judecătorească de fond.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 32 din 12 ianuarie 2012
Prin sentința penală nr. 201/22.11.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B.E., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în cererea sa, contestatorul a arătat că aceasta este îndreptată împotriva sentinței penale nr. 175/2011 pronunțată în dosar penal nr. 3173/331/2011 de Judecătoria Vălenii de Munte fără a fi motivată în drept.
Instanța a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 386 C.proc.pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile menționate la același articol de lege, acestea fiind expres și limitativ prevăzute de legea penală, motivele invocate de către contestator neîncadrându-se în niciunul dintre aceste cazuri.
Legat de cazurile prevăzute de către art. 386 C.proc.pen., este de observat faptul că cele prevăzute de lit. a), b), c) și e), competența de soluționare a acestora este stabilită pentru instanțele de recurs, doar cazul prevăzut de lit. d) dându-se și în competența judecătoriilor. Astfel, potrivit acestui din urmă caz, obiectul contestației în anulare îl poate forma doar ipoteza în care împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.
Dosarul nr. 3063/331/2010 la care face referire contestatorul a avut ca obiect o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 2781C.proc.pen. ce a fost soluționată prin respingerea acesteia, nefiind deci pronunțată o hotărâre pe fondul cauzei, astfel că nu poate face obiectul unei contestații în anulare.
în consecință, instanța, verificând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 391 C.proc.pen., a respins-o ca inadmisibilă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul B.E.
Curtea, examinând recursul declarat de contestatorul B.E., apreciază că acesta este inadmisibil.
Așa cum a observat și prima instanță, contestația de față a vizat o hotărâre pronunțată în primă instanță de judecătorie, nu o hotărâre a unei instanțe de recurs. Singurul caz de contestație în anulare împotriva unei hotărâri de primă instanță este cel de la art. 386 lit. d) C.proc.pen., cu condiția să existe de fapt două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Este adevărat că, potrivit art. 392 alin. (4) C.proc.pen., sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este supusă recursului, însă în opinia Curții, această prevedere trebuie interpretată în sensul că aceste căi de atac există numai în măsura în care legea le prevede și pentru hotărârea judecătorească de fond.
însă, față de împrejurarea că obiectul dosarului nr. 3173/331/2011 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 201/22.11.2011, împotriva căruia contestatorul a formulat contestație în anulare, este o plângere formulată potrivit art. 2781C.proc.pen., Curtea constată că potrivit art. 2781alin. (10) C.proc.pen., astfel cum acest text de lege a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714/26.10.2010, „hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă”.
Așadar, se observă că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, toate soluțiile pronunțate de către judecătorul care soluționează în primă instanță plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781C.proc.pen. sunt definitive, nemaiputând fi atacate cu recurs, deoarece calea de atac ordinară a recursului se exercită doar în condițiile și termenele prevăzute de lege.
în consecință, Curtea constată că, atâta timp cât hotărârea de fond nu era atacabilă nici cu apel, nici cu recurs, fiind definitivă, nu poate fi admisă existența vreunei căi de atac, nici împotriva hotărârii pronunțate în materia contestației în anulare.
Pe cale de consecință, recursul contestatorului a fost respins ca inadmisibil, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C.proc.pen.
(Judecător Gabriela Diaconu)
