7. Contestatie în anulare – cazul de contestatie prev. de art.386 alin .1 lit.a Cod procedura penala – deducerea perioadei în care contestatorul a fost arestat în vederea extradarii sale în tara.
S-a constatat ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art.386 alin.1 lit.a Cod procedura penala, câta vreme la data la care s-a solutionat recursul contestatorul era arestat în Belgia în vederea extradarii sale în tara. Pe fond, constatându-se ca, contestatorul a fost arestat în vederea extradarii în Belgia pentru a executa pedeapsa din prezenta cauza, s-a dispus deducerea din pedeapsa si a acestei perioade.
DECIZIA PENALA NR.174/R din 9 aprilie 2009
Prin sentinta penala nr. 1816 din 20 octombrie 2003 pronuntata de Judecatoria Oradea, s-a hotarât urmatoarele :
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul V.G.S. la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii din 6 iulie 2002 precum si durata arestului preventiv cu începere de la 7 iulie 2002 pâna la data de 11 iulie 2002 inclusiv.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul I.I. la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate a executarii pedepsei de 4 ani si 8 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 810/31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea si s-a contopit restul de pedeapsa de 736 zile închisoare cu pedeapsa aplicata în cauza, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare care a fost sporita cu 3 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 3 ani si 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 Cod penal.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 de ore din data de 6 iulie 2002 precum si durata arestului preventiv, începând cu data de 7 iulie 2002 pâna la data de 11 iulie 2002, inclusiv.
S-a constatat recuperat în parte prejudiciul cauzat partii civile O.T.
În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 998, art. 1003 au fost obligati inculpatii la plata la cursul zilei în lei a sumei de 235,5 euro catre partea civila O.T. cu titlu de despagubiri civile si s-au respins restul pretentiilor civile.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul V.G.S. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art. 191 alin. 2 Cod procedura penala, inculpatul I.I. a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare catre stat din care sumele de câte 300.000 lei în faza de urmarire penala si în fata instantei reprezentând onorariu pentru aparator desemnat din oficiu cu împuternicirile avocatiale cu nr. 4247/6 iulie 2002 si cu nr. 5238/9 decembrie 2002 au fost avansate Baroului de avocati Bihor din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca în data de 6 iulie 2002, în jurul orei 12,50 – pe timp de zi, inculpatul V.G.S. a fortat sistemul de închidere a autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare HD-03-BCO, care era parcat pe str. Nufarului din municipiul Oradea. Din interiorul autoturismului, inculpatul V.G.S. a sustras un telefon mobil marca MOTOROLA proprietatea partii vatamate O.T., iar inculpatul I.I. în acest timp, asigura paza.
Partea vatamata s-a constituit ca parte civila cu suma de 11.500.000 lei ce reprezinta contravaloarea telefonului sustras, a cartelei CONNEX si a yalei distruse de inculpat.
În momentul în care organele de politie i-a oprit pe cei doi inculpati, asupra inculpatului I .I. s-a gasit o foarfece si telefonul mobil al partii vatamate.
Fapta inculpatului V.G.S., astfel cum a fost descrisa si retinuta de instanta de fond, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal, în baza caruia cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, s-a avut în vedere pericolul social al faptei comise, atitudinea nesincera a inculpatului precum si faptul ca nu este la primul conflict cu legea penala, conform fisei de judiciar ( fila 44 ) prezenta infractiune a comis-o în stare de recidiva postexecutorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1049/27 martie 1998, pedeapsa din executarea careia a fost liberat conditionat la 24 decembrie 1999 cu un rest neexecutat de 208 zile închisoare.
Inculpatul a fost retinut în data de 6 iulie 2002 pe o durata de 24 de ore – fila 45 dosar fond, fiind arestat prin ordonanta din 7 iulie 2002 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea pe o durata de 5 zile, cu începere de la 7 iulie 2002, pâna la data de 11 iulie 2002 – mandat de arestare preventiva nr. 125/7 iulie 2002.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii din 6 iulie 2002 precum si durata arestului preventiv cu începere de la 7 iulie 2002 pâna la 11 iulie 2002 inclusiv.
Fapta inculpatului I.I., astfel cum a fost descrisa si retinuta de prima instanta constituie infractiunea de complicitate la furt calificat, prev. si ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal în baza caruia cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal l-a condamnat la pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
La individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, s-a avut în vedere pericolul social al faptei comise, atitudinea nesincera a inculpatului, faptul ca prejudiciul cauzat a fost recuperat prin restituirea bunului sustras, dar si faptul ca inculpatul a comis infractiunea în stare de recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l pedeapsa de 4 ani si 8 luni închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 810/31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea, pedeapsa din executarea careia a fost liberat conditionat la 31 octombrie 2001, cu un rest neexecutat de 736 zile închisoare.
În baza art. 61 Cod penal s-a revocat beneficiul liberarii conditionate a executarii pedepsei de 4 ani si 8 luni închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 810/31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea si s-a contopit restul de pedeapsa de 736 zile închisoare cu pedeapsa aplicata în prezenta cauza, inculpatul executând pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, în final executând pedeapsa de 3 ani si 9 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 Cod penal.
Inculpatul a fost retinut pe o durata de 24 de ore prin ordonanta din 7 iulie 2002 si arestat preventiv prin ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea din data de 7 iulie 2002 pâna la data de 11 iulie 2002 inclusiv, mandat nr. 124/2002.
În baza art. 88 alin. 1 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata durata retinerii de 24 ore din data de 6 iulie 2002, precum si durata arestului preventiv începând cu data de 7 iulie 2002 pâna la data de 11 iulie 2002 inclusiv.
Fiind dovedita vinovatia inculpatilor, în ceea ce priveste comiterea infractiunilor retinute în sarcina lor, în baza art. 14 Cod procedura penala raportat la art. 346 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 998, 1003 Cod civil, au fost obligati acestia la plata la cursul zilei în lei a sumei de 235,5 euro catre partea civila O.T., respingându-se restul pretentiilor civile.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea, solicitând desfiintarea hotarârii atacate si pronuntarea unei hotarâri judecatoresti legale si temeinice si a se dispune confiscarea în baza art. 118 lit. b Cod penal a bunului, respectiv foarfece care a servit la comiterea infractiunii si inculpatii V.G. si I.I.
Inculpatul V.G. a solicitat desfiintarea sentintei primei instante si achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, aratând ca probatiunea se bazeaza doar pe declaratia partii vatamate, în sensul ca inculpatul ar fi patruns în autoturism folosindu-se de un foarfece, neexistând în acest sens probe certe ci doar supozitii, iar foarfecele – corp delict – nici nu a fost gasit.
Inculpatul I.I. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. e raportat la art. 10 lit. c Cod procedura penala iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Prin decizia penala nr. 199/A/2006, Tribunalul Bihor, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Oradea împotriva sentintei penale nr. 1816 din 20 octombrie 2003, pronuntata de Judecatoria Oradea pe care o completeaza în sensul ca :
În baza art. 118 Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul V.G. a foarfecelui folosit la comiterea faptei.
A respins apelurile penale formulate de inculpatii V.G. si I.I. împotriva sentintei penale nr. 1816 din 20 octombrie 2003 pronuntata de Judecatoria Oradea.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei apelate.
A obligat pe apelantul I.I. sa plateasca în favoarea Baroului de Avocati Oradea suma de 40 lei onorariu pentru avocat din oficiu.
A obligat pe apelanti sa plateasca câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de apel invocate cât si din oficiu, în limitele conferite de lege, tribunalul a constatat ca apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea este întemeiat, iar apelurile inculpatilor sunt nefondate.
Starea de fapt a fost retinuta în mod corect de prima instanta pe baza probatoriului administrat si just interpretat, probatoriu din care rezulta fara echivoc vinovatia infractiunilor de furt calificat.
Desi inculpatii nu au recunoscut savârsirea faptelor, declaratiile lor sunt infirmate de întreg probatoriul administrat, în primul rând declaratiile partii vatamate care i-a observat si recunoscut pe cei doi inculpati care i-au fortat yala autoturismului si i-au sustras telefonul si ulterior i-a urmarit împreuna cu martorul M.C.E. pâna când au fost opriti de un echipaj al politiei.
Acest probatoriu este completat de procesul-verbal de constatare, procesul-verbal de cercetare la fata locului însotit de planse foto, probe testimoniale, proces-verbal de confruntare între cei doi inculpati iar asupra inculpatilor, conform dovezilor de ridicare – predare ( filele 24-25 dosar de urmarire penala ) s-au gasit telefonul partii vatamate si o foarfeca.
Explicatiile inculpatilor cu privire la provenienta, asupra acestor bunuri gasite asupra lor nu confera credibilitate si nu sunt sustinute de nici un mijloc probatoriu.
Ca atare, apelurile inculpatilor în care solicita achitarea lor sunt nefondate si nesustinute de nici un argument de fapt sau drept care sa duca la o asemenea concluzie.
În ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatilor, prima instanta a uzat în mod corect de toate criteriile prevazute de art. 72 Cod penal si având în vedere atitudinea lor nesincera pe parcursul întregului proces penal, contrar probelor evidente de vinovatie, precum si starea lor de recidiva, nu se impune reducerea pedepselor care în speta au si fost aplicate spre minimul special.
Referitor la apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea, s-a retinut ca acesta este întemeiat, în speta, prima instanta a omis sa dispuna masura confiscarii speciale, în baza art. 118 lit. b Cod penal, a foarfecii – corp delict – bun care a servit la comiterea infractiunii si care a fost ridicat conform procesului-verbal de constatare din data de 6 iulie 2002 ( filele 8-10 ) întocmit de catre organele de politie cu ocazia depistarii celor doi inculpati.
Luând în considerare cele de mai sus, tribunalul a respins apelurile declarate de inculpati si a admis apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Oradea împotriva hotarârii atacate pe care a modificat-o în parte, în sensul ca, în baza art. 118 Cod penal a dispus confiscarea bunului mentionat.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs inculpatul recurent I.I., apreciind ca se impune casarea hotarârilor pronuntate în prima instanta si apel, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, în subsidiar s-a solicitat admiterea recursului si achitarea de sub orice acuza în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedura penala.
În motivarea initiala a recursului declarat s-a învederat instantei de control judiciar ca a fost judecat în lipsa la data de 15 mai 2004, fara sa fie încunostintat despre solutionarea apelului, fara a putea sa-si exercite dreptul la aparare, fara a fi ascultat de instanta de judecata din apel, fara a i se acorda dreptul de a propune probe, si fara a fi adusa la cunostinta solutia data în apel.
S-a apreciat ca ambele hotarâri atât aceea de la fond cât si cea din apel sunt vadit nelegale si netemeinice, aplicându-i-se pedepsele prin încalcarea drepturilor si libertatilor prevazute de CEDO art. 6, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Pe de alta parte, s-a considerat ca nu exista nici o proba concludenta care sa dovedeasca presupusa sa complicitate la infractiunea de furt comisa de coinculpatul V.G.
Recurentul a mai învederat instantei de control judiciar ca cele doua hotarâri recurate sunt netemeinice si nelegale si sub aspectul interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 Cod penal în totalitate, în contradictie cu Normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului art. 8 si chiar a substantei dispozitiilor art. 64 Cod penal.
Recurentul a solicitat repunerea sa în termenul de recurs si suspendarea executarii hotarârilor penale recurate.
A apreciat ca sunt îndeplinite conditiile repunerii în termen, curtea a respins cererea privind suspendarea mandatului de executarea pedepsei aplicate recurentului apreciind ca este nefondata.
Prin decizia penala nr.608/R din 27 noiembrie 2008, a fost admis recursul penal declarat de inculpatul recurent I.I., a fost casata si modificata decizia atacata în sensul ca :
A fost înlaturat sporul de 3 luni închisoare, aplicat pedepsei de 3 ani si 6 luni închisoare, urmare revocarii beneficiului liberarii conditionate a executarii pedepsei de 4 ani si 8 luni închisoare, la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentinta penala nr. 810 din 31 martie 1999 a Judecatoriei Oradea, pentru un rest de 736 zile închisoare, în final urmând sa execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
A fost limitat continutul pedepsei accesorii la dispozitiile art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.
S-au mentinut restul dispozitiunilor hotarârilor recurate.
A fost obligat inculpatul recurent sa plateasca în favoarea Baroului de Avocati Bihor, onorariu pentru avocat din oficiu în suma de 100 lei.
Analizând decizia recurata prin prisma motivelor invocate si prin prisma cazurilor de casare prevazute de art.385 indice 9 pct. 14 si 18 Cod de procedura penala, Curtea a apreciat ca recursul este fondat cu considerente la individualizarea judiciara a pedepsei aplicate, respectiv cuantumul pedepsei aplicate, avându-se în vedere contributia inculpatului recurent la savârsirea complicitatii la infractiunea retinuta în sarcina sa, cu considerente si la prejudiciu cauzat partii vatamate.
Totodata recursul a fost apreciat ca fiind întemeiat privind limitarea pedepselor accesorii aplicate, interzicându-i-se toate drepturile prevazute de art. 64 Cod penal.
În cursul judecarii în recurs a cauzei recurentul a învederat instantei ca are domiciliul în Spania fiind citat în mod repetat de la adresa indicata, fara rezultat, procedura restituita fiind cu mentiunea “necunoscut”, în atare conditii instanta a apreciat ca procedura s-a realizat în conditiile art.177 alin. 4 Cod de procedura penala.
Astfel fiind, în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d Cod de procedura penala, admitând recursul a casat si modificat hotarârile recurate în sensul ca a înlaturat sporul aplicat potrivit dispozitivului prezentei decizii, urmând ca în final recurentul sa execute 3 ani si 6 luni închisoare.
Hotarârile au fost modificate si în sensul înlaturarii art.64 lit. a teza I si lit.c Cod penal, referitoare la dreptul de a alege, limitându-le la art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal, având în vedere Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului ( Marea Camera ) în cauza Hirst c/a Regatului Unit.
Masura riguroasa ce o constituie privarea de dreptul la vot nu trebuie totusi aplicata lejer; principiul de proportionalitate cere existenta unei legaturi observabile si suficiente între sanctiune, comportament si situatia persoanei în cauza.
Nu este loc în spiritul Conventiei care recunoaste toleranta si spiritul deschis, ca fiind caracteristici ale unei societati democratice, privatiunea automata a dreptului la vot, bazându-se doar pe ce ar putea influenta opinia publica.
Prin cererea înregistrata la instanta la data de 12.12.2008, contestatorul recurent I.I., a formulat o contestatie în anulare împotriva deciziei penale nr.608/R din 27.11.2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.2065/111/2004, aratând ca la data la care s-a judecat recursul, acesta se afla arestat în Belgia, în vederea extradarii sale în tara, astfel încât solicita admiterea contestatiei în anulare cu consecinta anularii deciziei penale atacate si rejudecându-se recursul solicita a i se admite cererea de schimbare a încadrarii juridice din complicitate la furt calificat în tainuire si deducerea din pedeapsa a perioadei executate.
Analizându-se actele si lucrarile dosarului de fond, precum si cel de contestatie în anulare, instanta a retinut urmatoarele :
Contestatorul I.I. a formulat o contestatie în anulare, motivat de faptul ca la data la care s-a judecat recursul sau în dosar nr.2065/111/2004 al Curtii de Apel Oradea, pronuntându-se decizia penala nr.608/R/2008, acesta era arestat în Belgia în vederea extradarii sale în tara.
În acest sens, pentru a se verifica sustinerile contestatorului s-a dispus a se efectua o adresa la Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala – Biroul National Interpol care, prin adresa nr.1769332/BCF din 12.03.2009 ( fila 18 ), a confirmat faptul ca I.I. “a fost arestat la 21.11.2008 de catre Judecatorul de Instructie din Liege, iar predarea în România s-a realizat la 8.12.2008”.
Astfel, s-a constatat ca procedura de citare cu contestatorul, la termenul la care s-a solutionat recursul nu a fost legal îndeplinita, acesta fiind arestat în Belgia, ( cazul de contestatie în anulare prev. de art.386 alin.1 lit.a Cod procedura penala ), iar pe de alta parte, acesta a formulat contestatia în data de 11.12.2008, respectiv dupa 3 zile de la data la care a fost predat autoritatilor române.
Ca urmare, Curtea constatând ca sunt îndeplinite conditiile contestatiei în anulare, a admis-o, a dispus desfiintarea deciziei penale nr.608/27.11.2008 a Curtii de Apel Oradea si a trecut la rejudecarea recursului declarat de I.I.
Verificându-se actele si lucrarile dosarului de fond, se constata ca starea de fapt a fost bine retinuta de instanta de fond si cea de apel, just argumentata si conforma cu probele administrate în cauza, încadrarea juridica a faptei comise de inculpat fiind legala.
Astfel, în mod corect s-a retinut vinovatia inculpatului I.I. sub aspectul savârsirii infractiunii de complicitate la furt calificat în dauna avutului privat, prev. si ped. de art. 26 Cod penal raportat la art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a, e, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea ca în data de 6 iulie 2002, în jurul orelor 12,50, pe timp de zi, în timp ce inculpatul I.I. asigura paza, inculpatul V.G.S. a fortat sistemul de închidere a autoturismului VW Passat cu nr. de înmatriculare HD-03-BCO, care era parcat pe str.Nufarului din Oradea, iar din interiorul autoturismului a sustras un telefon mobil marca Motorola, proprietatea partii vatamate O.T., telefon ce ulterior a fost gasit de organele de politie asupra inculpatului I.I.
Sustinerile inculpatului I.I., în sensul ca nu a asigurat paza, în timp ce V.G. comitea furtul, ci ca doar ulterior, întâlnindu-se, întâmplator cu acesta, a primit telefonul respectiv pentru a-l valorifica, ocazie cu care V.G. i-ar fi spus ca l-ar fi furat, sunt neîntemeiate câta vreme din declaratia partii vatamate O.T. si a martorului M.C.E. rezulta ca partea vatamata i-a observat si recunoscut pe cei 2 inculpati care i-au fortat yala autoturismului si i-au sustras telefonul si ulterior i-a urmarit împreuna cu martorul M.C.E. pâna când au fost opriti de catre un echipaj al politiei.
Ca urmare, s-a apreciat ca nu se impune schimbarea încadrarii juridice retinute în sarcina inculpatului I.I.
În ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei aplicate inculpatului I.I., Curtea a apreciat ca, desi acesta se afla în stare de recidiva postcondamnatorie, se impune a se înlatura sporul de 3 luni închisoare, aplicata pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare, urmare a revocarii beneficiului liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 736 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentinta penala nr.810/31.03.1999 a Judecatoriei Oradea, contributia inculpatului recurent la savârsirea infractiunii pentru care a fost condamnat, la prejudiciul produs partii vatamate, recuperat integral, dar si pentru motive de echitate, respectiv datorita faptului ca inculpatul V.G. ( autorul infractiunii si care de asemenea este recidivist postexecutoriu ) a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare.
Totodata, constatându-se ca inculpatul a fost arestat în vederea extradarii în Belgia, pentru a executa pedeapsa din prezenta cauza, urmeaza a i se deduce inculpatului I.I. din pedeapsa perioada executata pâna la zi.
Fata de cele ce preced, Curtea în baza art.392 Cod procedura penala a admis contestatia în anulare formulata de contestatorul I.I., împotriva deciziei penale nr.608 din 27.11.2008 a Curtii de Apel Oradea pe care a desfiintat-o în întregime si în consecinta :
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, a admis recursul penal declarat de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr.199 din 15.05.2006 a Tribunalului Bihor si a sentintei penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecatoriei Oradea pe care le-a casat si modificat în sensul ca a înlaturat sporul de 3 luni închisoare aplicata pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare, urmare a revocarii beneficiului liberarii conditionate privind restul de pedeapsa de 736 zile închisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 4 ani si 8 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul recurent prin sentinta penala nr.810/31.03.1999 a Judecatoriei Oradea, ramânând de executat pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare cu în regim de detentie.
A limitat continutul pedepselor accesorii la dispozitiile art.71, 64 lit.a teza II si b Cod penal.
A dedus din pedeapsa de mai sus perioada executata de la 27.11.2008 la 9.04.2009.
A anulat mandatul de executare nr.3542/2003 din 2.12.2008 al Judecatoriei Oradea emis în baza sentintei penale nr.1816 din 20.10.2003 a Judecatoriei Oradea definitiva prin decizia penala nr.608/27.11.2008 a Curtii de Apel Oradea.
Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
1
