Dacă petentul-condamnat nu a exercitat căile ordinare de atac împotriva sentinţei penale (apelul şi recursul), contestaţia în anulare formulată de acesta şi întemeiată pe motivul prev.de art.386 lit.a C.pr.pen., este inadmisibilă, iar nu nefondată.
Prima instanţă, prin sentinţa penală nr.59/12.01.2000, a respins, ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de petentul D.M., împotriva sentinţei penale nr.687/29.10.1998, pronunţată de aceeaşi judecătorie şi prin care acesta a fost condamnat la 7 ani închisoare.
Petentul-condamnat a invocat faptul că nu a fost legal citat la soluţionarea cauzei în fond, caz prev.de art.386 lit.a C.pr.pen.
Instanţa de fond a constatat că procedura de citare pentru termenul de 29.10.1998, când s-a judecat cauza în fond, a fost legal îndeplinită.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel condamnatul, apel respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.422/20.03.2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia I penală.
împotriva acestei decizii penale a declarat recurs contestatorul-condamnat D.M., pentru motivul de casare prev. de art.3859 pct.171 C.pr.pen., invocând că prin soluţia de respingere a contestaţiei sale în anulare s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul este fondat, dar pentru alte considerente decât acelea invocate de contestatorul-condamnat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că sentinţa penală prin care petentul a fost condamnat la 7 ani închisoare şi pe care acesta a atacat-o cu prezenta contestaţie în anulare, a rămas definitivă prin neapelare, în condiţiile prev.de art.416 pct.2, lit.a C.pr.pen.
De asemenea, Curtea reţine că motivul invocat de petent în contestaţia în anulare este prev.de art.386 lit.a C.pr.pen., din cuprinsul căruia rezultă fără echivoc că se referă numai la neîndeplinirea procedurii de citare conform legii „…pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs…”. Concluzia logică care se desprinde din cuprinsul textului invocat este aceea că în cauzele în care părţile nu au folosit căile ordinare de atac şi în consecinţă nu s-a judecat cauza de o instanţă de recurs, nu se poate folosi calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
în concluzie, Curtea a admis recursul declarat de contestatorul-condamnat D.M., a casat ambele hotărâri şi rejudecând în fond, a respins contestaţia în anulare, ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată. (Judecator Stan Mustata)
(Sectia I penală, decizia nr.637/2000)
