întrucât în cazurile prev.de art.386 lit.a-c C.pr.pen., contestaţia în anulare se îndreaptă împotriva deciziei instanţei de recurs, care nu este susceptibilă de o altă cale ordinară de atac, nici decizia pronunţată cu ocazia soluţionării contestaţiei în anulare nu poate fi atacată cu apel sau recurs, fiind de principiu că hotărârea dată într-o cale extraordinară de atac poate fi atacată numai dacă şi hotărârea supusă contestaţiei este susceptibilă de o asemenea cale de atac.
La data de 01.11.1999, condamnatul I.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr.678/07.10.1999 a Tribunalului Teleorman, prin
care a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare şi obligat la 45 milioane lei despăgubiri civile.
în motivarea contestaţiei se susţine că la termenul din 07.10.1999, când s-a judecat cauza în recurs, condamnatul nu a avut cunoştinţă despre acest termen de judecată, nefiind legal citat. în plus, în perioada 15.09. -15.10.1999, el a fost plecat de la domiciliu în localitatea Baia Mare, pentru a-şi rezolva unele probleme financiare, fără a prezenta o dovadă în acest sens.
Prin decizia penala 905/22.12.1999, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnat, reţinând că, din examinarea actului procedural prin care s-a adus la îndeplinire citarea contestatorului pentru soluţionarea recursului său, rezultă că această procedură a fost legal îndeplinită, în sensul art.179 C.pr.pen.
împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul, recurs pe care l-a intitulat în mod greşit „apel”, pornind de la menţiunea greşită din cuprinsul deciziei Tribunalului Teleorman, potrivit căreia hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare este supusă apelului. Recursul este inadmisibil.
Contestaţia în anulare pentru cazurile prev.de art.386 lit.a-c C.pr.pen. se îndreaptă împotriva deciziei instanţei de recurs; aceasta, nefiind susceptibilă de o altă cale de atac, nici decizia dată în contestaţia în anulare nu poate fi atacată cu recurs sau apel, fiind de principiu că hotărârea dată într-o cale de atac extraordinară poate fi atacată numai dacă şi hotărârea supusă contestaţiei este susceptibilă de o asemenea cale de atac.
Este adevărat că în art.392 alin.ultim C.pr.pen., se prevede că soluţia dată în contestaţie este supusă apelului, dar acest text are în vedere numai cazul prev.de art.386 lit.d C.pr.pen., când hotărârea atacată a fost pronunţată de prima instanţă, caz în care soluţionarea contestaţiei se face printr-o sentinţă, în condiţiile art.392 alin.3 C.pr.pen.
De altfel, Tribunalul Teleorman, în mod corect, judecând o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate în recurs, a soluţionat-o printr-o decizie, iar nu printr-o sentinţă, soluţionând cauza în complet legal constituit pentru judecarea recursurilor, compus din trei judecători.
Hotărârea dată este definitivă, ca şi hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare, motiv pentru care Curtea urmează a respinge prezentul recurs, ca inadmisibil.
(Secţia a ll-a penală, decizia nr.219/2000) NOTĂ: Soluţia prezentată este corectă, faţă de modul în care legea reglementează atacarea cu recurs a hotărârilor judecătoreşti (în art.3851 C.pr.pen.) şi ţinând seama de dispoziţiile cuprinse în art.392 alin.ultim C.pr.pen., care reglementează posibilitatea atacării hotărârilor date în rezolvarea contestaţiei în anulare.
în ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prev.de art.386 lit.d C.pr.pen., unica situaţie în care soluţia pronunţată în contestaţie poate fi atacată este
cea în care hotărârea a cărei anulare se cere a rămas definitivă la prima instanţă, ca urmare a neexercitării împotriva ei a căilor ordinare de atac, ipoteză în care soluţionarea contestaţiei se face printr-o sentinţă, supusă apelului.
în măsura în care hotărârea în cauză a rămas definitivă la instanţa de apel sau la instanţa de recurs, acestea fiind aşadar competente, în condiţiile art.389 alin.ultim C.pr.pen., să soluţioneze contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art.386 lit.d C.pr.pen., deciziile prin care aceste instanţe se vor pronunţa asupra contestaţiei nu sunt supuse nici unei căi de atac.
Această concluzie se impune din interpretarea art.392 alin.ultim C.pr.pen., care prevede recursul ca o cale ordinară de atac, însă numai pentru ipoteza în care soluţionarea contestaţiei s-a făcut prin sentinţă, care a fost apelată, recursul vizând în acest caz hotărârea dată în acest apel.(Judecator Ionut-Mihai Matei)
