Codul de procedură penală, art. 386
Având în vedere că inculpatul, condamant încă din prim grad pentru infracţiunea dedusă judecăţii, a fost audiat de către prima instanţă, în faţa instanţei de apel nu a dorit să dea declaraţii, iar instanţa de recurs, în aceste circumstanţe nu era obligată să procedeze la o nouă ascultare a sa, în cauză nu este incident motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 alin. 1 lit. „e” C. pr. pen.
Prin cererea înregistrată la data de 14 octombrie 2010, petentul G.M. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 425/7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Tg.Mureş, solicitând desfiinţarea deciziei atacate, rejudecarea recursului promovat de petent împotriva deciziei penale nr. 64/27 aprilie 2010 a Tribunalului Harghita, precum şi achitarea sa de sub acuzele aduse, respectiv comiterea a patru infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. 4 Cod procedură penală.
S-a motivat că petentul nu a fost audiat de niciuna din instanţele care l-au judecat pe fond şi în recurs, nu i s-a adus la cunoştinţă materialul de urmărire penală şi actul de sesizare a instanţei.
S-au ataşat la dosarul cauzei, dosarele cu nr.1225/234/2008 al Curţii de Apel Tg.Mureş, dosarul nr.1225/234/2008 al Tribunalului Harghita şi dosarul nr.1225/234/2008 al Judecătoriei Gheorgheni.
În urma studierii acestor dosare s-au reţinut următoarele:
Petentul, în calitatea sa de inculpat, în dosarul nr.1225/234/2008 al Judecătoriei Gheorgheni, nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, deoarece s-a sustras de la urmărirea penală nefiind găsit la domiciliul său şi nedorind să i-a legătura în niciun mod cu organele de urmărire penală.
Prima instanţă a constatat la primul termen de judecată că inculpatul a depus o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător.
În continuare, inculpatul a reuşit să mai obţină amânarea cauzei pentru ca la termenul din 23 februarie 2009, să dea o declaraţie în faţa primei instanţe.
Ca atare, nu este adevărată susţinerea inculpatului că nu ar fi fost audiat de prima instanţă sau că nu i s-a prezentat rechizitoriul.
În continuare, inculpatul G.M. a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Gheorgheni semnând personal cererea. Apoi, inculpatul apelant s-a prezentat în faţa Tribunalului Harghita la termenul din 24 noiembrie 2009 şi a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător. I-a fost acordat acest drept după care inculpatul nu s-a mai prezentat decât la termenul din 27 aprilie 2010 când a precizat în faţa Tribunalului Harghita că nu doreşte să dea declaraţie şi îşi menţine declaraţiile date până la acel moment.
Inculpatul a declarat apoi recurs împotriva deciziei Tribunalului Harghita. La primul termen de judecare a recursului promovat inculpatul a solicitat, printr-o cerere semnată personal, amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător. În faţa instanţei de recurs inculpatul s-a prezentat la termenul din 8 septembrie 2010, când personal a solicitat amânarea cauzei pentru a fi prezent şi apărătorul său, dar nu a declarat că doreşte să dea declaraţie.
De asemenea, inculpatul recurent s-a prezentat şi la termenul din 6 octombrie 2010, când s-a dezbătut recursul acestuia, dar nici la acest termen inculpatul nu a menţionat că doreşte să dea declaraţie.
Faţă de cele reţinute şi având în vedere cazul pentru care s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, respectiv art. 386 alin.1 lit. e Cod procedură penală, instanţa consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii contestaţiei în anulare, deoarece inculpatul a fost audiat de către prima instanţă, iar în faţa instanţei de apel nu a dorit să dea declaraţie. De asemenea, petentul nu a fost audiat nici de instanţa de recurs pentru că nu şi-a exprimat dorinţa acest sens, iar Curtea de Apel Tg.Mureş nu era obligată, date fiind cele arătate anterior, să se conformeze dispoziţiilor art. 385 ind. 15 alin.1 ind. 1 Cod procedură penală.
Ca atare, văzând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 386 alin.1 lit. e Cod procedură penală, instanţa va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de petentul G.M. împotriva deciziei penale nr. 425/7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
