Condamnatul M.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva sentinţei penale nr. 375/2001, prin care a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 lit. e şi g C. pen., motivând că la data pronunţării sentinţei era arestat în altă cauză la Circa 20 Poliţie şi nu a fost citat.
Prin sentinţa penală nr. 571 din 18.04.2002, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea formulată.
Instanţa a reţinut că sentinţa prin care M.L. a fost condamnat a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac.
în conformitate cu art. 386 lit. a C. proc. pen., motivele menţionate de condamnat nu pot fi analizate de către instanţele de fond pe calea contestaţiei în anulare, ci ar fi putut fi avute în vedere la soluţionarea căilor de atac ordinare, în apel sau recurs.
Prin decizia penală nr. 1001 din 31.05.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a admis apelul declarat de condamnat, a desfiinţat sentinţa penală nr. 571/2002 şi sentinţa penală nr. 375/2001, trimiţând cauza spre rejudecare.
Tribunalul a reţinut că la data soluţionării pe fond a cauzei inculpatul se afla în arestul Secţiei 20 Poliţie, constatând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 386 lit. a C. proc. pen.
Trib. Bucureşti – Secţia I-a penală, decizia penală nr. 1001 /A/2002
Notă: Potrivit art. 386 C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor definitive în următoarele cazuri: „a. când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii (…)”.
în speţă, cauza a fost soluţionată de instanţa de fond, iar inculpatul nu a exercitat căile ordinare de atac.
în această situaţie, nu erau întrunite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 386 lit. a C. proc. pen., care prevăd în mod expres că poate fi admisă contestaţia în anulare numai în cazul în care procedura de citare cu inculpatul nu a fost îndeplinită de instanţa de recurs.
