art. 386, 387, 388, 389 şi 391 C.pr.pen.
Calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare este admisibilă şi împotriva unei decizii care vizează recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus asupra necesităţii menţinerii măsurii arestării preventive.
Decizia penală nr. 1003, din 11 octombrie 2010
Prin decizia penală nr. 777/06 august 2010 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M.I. împotriva încheierii din data de 15 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău, prin care, în baza art. 160b alin 3 Cod procedură penală s-a menţinut ca legală şi temeinică arestarea preventivă a acestuia precum şi a coinculpatului C.R.G., cercetaţi în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art.8 din Legea 39/2003 şi art. 12 alin.1,2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal şi art. 33 lit. a Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal.
Ulterior inculpatul R.M.I. a formulat calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare privind decizia Curţii de Apel Ploieşti, precizând că nu a fost prezentat de către administraţia locului de deţinere, la termenul de judecată, deşi acest lucru ar fi fost posibil.
Referitor la această cale extraordinară de atac, Curtea a reţinut că a fost respectat termenul prevăzut de art. 388 C.pr. pen., iar motivul pe care se întemeiază contestaţia este cel prevăzut de art. 386 lit. a Cod procedură penală, în sprijinul căreia se invocă dovezi care se află la dosar, în atare situaţie , Curtea a apreciat că, contestaţia în anulare este admisibilă în principiu, nefiind exclusă introducerea ei împotriva unei decizii pronunţate în recurs ce se referă la o măsură preventivă şi a acordat termen pentru soluţionarea pe fond.
La judecata în fond a contestaţiei, contestatorul R.M.I. a precizat că la data de 06.08.2010 nu mai trebuia să urmeze nicio procedură medicală în cadrul Spitalului Penitenciar Colibaşi şi nu a fost prezentat la instanţa de judecată doar pentru că nu a fost la timp transferat la Penitenciarul Focşani şi a depus mai multe acte medicale.
Analizând pe fond această contestaţie în anulare, Curtea a apreciat că nu este fondată, reţinând din prevederile art. 38511alin. 3 Cod procedură penală că, prezenţa inculpatului aflat în stare de deţinere nu este obligatorie la judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive, iar pe de altă parte din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că R.M.I. la acea dată nu a fost prezentat la Curtea de Apel Ploieşti deoarece se afla la Penitenciarul Spital Colibaşi, de unde a fost transferat la Penitenciarul Focşani în data de 09.08.2010.
