Decizia dată în rejudecarea recursului, după admiterea unei contestaţii în anulare, este definitivă şi nesusceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs.
(Decizia nr. 157 din 27 ianuarie 2004 – Secţia a ll-a penală)
Prin Decizia penală nr. 1680 din 5 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, s-a dispus, în baza art. 392 din Codul de procedură penală, admiterea contestaţiei în anulare formulate de inculpata S.V. împotriva Deciziei penale nr. 580 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti-Secţia a ll-a penală; a fost desfiinţată decizia şi, în rejudecare, a fost admis recursul împotriva Sentinţei penale nr. 127 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Casându-se sentinţa şi rejudecându-se cauza în fond, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 181 din Codul penal, achitarea inculpatei S.G. pentru săvârşirea infracţiunii de insultă.
Conform art. 181 alin. 3 raportat la art. 91 alin. 1 lit. c) din Codul penal, s-a aplicat inculpatei o amendă administrativă de 5.000.000 lei.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă S.V. şi s-a dispus obligarea inculpatei la 50.000.000 lei cu titlu de daune morale.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată S.G.A.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că recursul este inadmisibil.
Decizia nr. 1680 din 5 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, este dată în recurs, iar potrivit prevederilor art. 392 alin. 4 din Codul de procedură penală ea nu este susceptibilă de a fi atacată cu un nou recurs.
Textul este în acord şi cu dispoziţiile art. 3851 din Codul de procedură penală, care stabilesc în mod expres şi limitativ hotărârile judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs, astfel încât Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală şi a respins recursul ca inadmisibil.
