Contestaţia în anulare declarată conform art. 386 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu este întemeiată atunci când inculpatul, formulând recurs împotriva sentinţei de condamnare, nu s-a conformat dispoziţiilor art. 177 alin. 3 din Codul de procedură penală şi nu a încunoştinţat instanţa asupra schimbării domiciliului.
(Decizia nr. 900/R din 20 mai 2004 – Secţia I penală)
Prin decizia penală pronunţată în Dosarul nr. 3530/2003, al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, s-a admis recursul declarat de partea civilă T.I., s-a casat parţial Decizia penală nr. 1428/A din 10.10.2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Secţia I penală şi Sentinţa penală nr. 517/2003, pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în privinţa acţiunii civile formulate de partea civilă T.I., şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
S-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.C.
A fost obligat inculpatul la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că, la 28.04.1995, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată B.l. să semneze procura autentificată sub nr. 22015/1995 la Notariatul de Stat Sector 3 Bucureşti, prin care îl împuternicea să vândă, în numele său, imobilul situat în Bucureşti, pe care îl deţinea în proprietate, inducând-o în eroare cu privire la conţinutul actului semnat, partea vătămată având convingerea că încheie o procură, prin care îl mandata pe inculpat să efectueze lucrări de instalare a gazelor în imobil.
Pe baza procurii obţinute fraudulos, inculpatul a înstrăinat bunul, fără a înmâna preţul primit părţii vătămate.
împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare inculpatul G.C., arătând că, în recurs, cauza s-a judecat fără citarea sa în comuna de domiciliu, invocându-se în drept dispoziţiile art. 386 lit. a) din Codul de procedură penală.
La termenul din 29.04.2004, contestaţia în anulare a fost admisă în principiu.
Analizând pe fond contestaţia în anulare, Curtea a reţinut că, la soluţionarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 3530/2003, inculpatul a fost citat la adresele din Bucureşti, sector 4, Bucureşti, sector 2, şi prin afişare la uşa Consiliului Local al Sectorului 5.
Adresele la care inculpatul a fost citat corespund cu adresa existentă pe plicul de înaintare a declaraţiei de recurs, în care acesta îşi menţionează adresa din cartea de identitate, precum şi la adresa la care acesta locuia fără forme legale în Bucureşti, sector 4, astfel cum acesta a declarat pentru dosarul de urmărire penală.
Faţă de faptul că inculpatul a fost citat la adresa pe care acesta şi-a indicat-o pe parcursul soluţionării cauzei în recurs, precum şi faptul că, pe parcursul soluţionării contestaţiei în anulare, citaţia trimisă în comuna P., judeţul Vaslui, s-a întors cu menţiunea “persoana citată schimbându-şi adresa, nu s-a putut afla noul domiciliu”, Curtea a constatat că nu este îndeplinită pe fond cauza de nulitate invocată ca temei al contestaţiei în anulare.
Inculpatul, formulând recurs împotriva sentinţei de condamnare, nu s-a conformat dispoziţiilor art. 177 alin. 3 din Codul de procedură penală şi nu a încunoştinţat instanţa asupra schimbării domiciliului.
Diligenţele făcute de instanţă, în vederea citării acestuia la adresele invocate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, precum şi la adresa precizată în declaraţia de recurs, menţiunile de pe citaţia aflată la Dosarul nr. 1115/2004, în sensul că inculpatul s-a mutat de la adresa din comuna P., adresă pe care acesta o arată în contestaţia în anulare, indică faptul că, pe fond, contestaţia în anulare nu este întemeiată.
Citarea inculpatului s-a făcut la toate adresele indicate de acesta. Contestatorul nu a anunţat – chiar în cursul soluţionării contestaţiei în anulare -schimbarea domiciliului.
Adresa la care inculpatul locuieşte a fost identificată de instanţă nu ca urmare a înştiinţării acestuia, ci în urma faptului că organele de poliţie s-au deplasat, la 6.01.2004, în vederea punerii în a mandatului de executare a pedepsei.
Deşi contestaţia în anulare a fost formulată la 31.03.2004, din referatul întocmit la 14.04.2004 rezultă că anterior acestei date inculpatul îşi schimbase domiciliul, şi anume de la 6.01.2004, fără ca inculpatul să încunoştinţeze despre acest lucru vreo instanţă.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea a respins contestaţia în anulare ca nefondată.
