Intervenţia unei legi noi mai favorabile nu constituie caz de contestaţie în anulare în sensul art. 386 Cod procedură penală.
Prin cererea înregistrată la 5 decembrie 2000, inculpaţii C.C., T.T., I.G., M.C., P.V. şi Gh.G. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr.1929 din 23 noiembrie 2000, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti secţia I penală.
Motivându-şi cererea au arătat că dezbaterile în fond asupra recursurilor lor au avut loc la 9 noiembrie 2000, Curtea amânând pronunţarea până la 23 noiembrie 2000. în acest interval a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.207 din 15 noiembrie 2000, prin care inculpaţii recurenţi dobândeau vocaţia la o eventuală suspendare condiţionată a executării pedepselor. Or, constatând intervenţia unei legi mai favorabile, instanţa de recurs avea obligaţia sa repună cauza pe rol, pentru a pune în discuţie noua situaţie juridică.
Examinând în principiu admisibilitatea contestaţiei în anulare, Curtea a apreciat că este nefondată cererea.
Motivul invocat de contestatori nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art.386 lit.a-d Cod pr.pen., astfel încât contestaţia în anulare a fost respinsă, ca nefondată.
(Sectia I penală, decizia nr.2052/2000)
NOTĂ: Considerăm că soluţia pronunţată este corectă. Caracterul excepţional al acestei căi extraordinare de atac, ca şi natura expres şi limitativ reglementată a cazurilor de contestaţie în anulare justifică respingerea cererii.
Este însă de discutat dacă apariţia unei noi reglementări, mai favorabilă inculpaţilor, în intervalul de pronunţare, nu constituie o „împrejurare care trebuie lămurită”, în sensul prevederilor art.344 Cod pr.pen., care ar fi impus repunerea cauzei pe rol şi reluarea dezbaterilor în funcţie de acest element nou intervenit. (Judecator Viorica Constiniu)
