Nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 386 lit. a, şi nici cele de la litera b C. proc. pen., atunci când instanţa de recurs a fost nevoită să soluţioneze cauza în lipsa inculpatului arestat, din cauza stării de sănătate a acestuia, care nu a permis deplasarea la instanţă, dar acesta a fost încunoştinţat de proces, iar interesele sale au fost reprezentate de apărătorul desemnat din oficiu.
Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 65 din 24 ianuarie 2011
Prin cererea înregistrată sub nr. 1103,18/42/2010 la data de 15.12.2010, contestatorul inculpat R. M., în temeiul art. 386 lit. a), b) și e) C.proc.pen., a solicitat anularea deciziei 1114/04.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, susținând, în esență că, la data la care s-a judecat recursul său împotriva încheierii de menținere a arestării pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 280/114/2010, el a lipsit fiind internat în Spitalul Penitenciar Colibași, această unitate spitalicească refuzând să-l aducă la Curtea de Apel Ploiești, fără un motiv justificat, starea sănătății sale fiind buna și permițându-i deplasarea la instanță.
Prin încheierea din 03.12.2010, contestația a fost admisă în principiu, constatându-se îndeplinite dispozițiile art. 391 alin. (2) C.proc.pen., sub aspectul respectării termenului, al invocării unor motive prevăzute de art. 386 C.proc.pen. și al existenței la dosar a dovezilor de care a înțeles să se folosească acest contestator.
Pentru soluționarea pe fond a contestației, curtea a dispus atașarea dosarului nr.1103/42/2010 în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită.
Examinând actele și lucrările acestui dosar, în raport de susținerile contestatorului și de dispozițiile art. 386 și art. 392 C.proc.pen. incidente în speță, curtea a constatat că această contestație în anulare este nefondată.
în primul rând, curtea a arătat că dispozițiile art. 386 alin (1) lit. e) C.proc.pen. nu sunt aplicabile în cauză.
Acest caz de contestație în anulare prevede că este admisibilă cererea celui care a fost prezent la judecarea recursului, dar nu a fost ascultat, deși acest lucru era obligatoriu, potrivit art. 385/14 alin. 1/1 ori art. 385/16 alin. (1) C.proc.pen. (după casare cu reținere spre rejudecare, când nu a fost audiat de instanța de fond sau de apel, ori când nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare). Ori, situația invocată de contestator este tocmai aceea că nu a fost prezent la judecarea recursului declarat de el împotriva unei încheieri interlocutorii de verificare și menținere a arestării sale preventive.
în ce privește aplicarea dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a): „ când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii” și b) C.proc.pen. „ când partea dovedește că la termenul la care a fost judecată cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare”, curtea apreciază că acestea au fost invocate corect de către contestator, însă dovezile existente la dosar arată că susținerile acestuia sunt neîntemeiate.
Curtea constată că recursul inculpatului R. M. I. a primit termen de judecată la data de 01.11.2010, că acesta a luat cunoștință de termenul de judecată semnând dovada de citare la Spitalul Penitenciar Colibași unde se afla, iar unitatea spitalicească a înștiințat instanța de recurs, prin adresa nr. M 33692/01.11.2010 că, deținutul este internat în acest spital penitenciar, se află sub tratament medical și nu poate fi prezentat la termen, adresa fiind însoțită și de referatul medical întocmit de medicul curant( filele 8 și 9 dosar recurs).
Din încheierea din 01.11.2010 rezultă că instanța de recurs a acordat termen la 04.11.2010 pentru prezentarea apărătorului ales al recurentului, avocat ales O.C., care confirmase că se va prezenta atunci când a fost contactat telefonic, însă la termen nu s-a înfățișat în instanță.
Pentru termenul din 04.11.2010, curtea constată că din nou inculpatul a luat cunoștința de noul termen fixat, semnând din spitalul penitenciar dovada de îndeplinire a procedurii de citare – fila 22 dosar, iar medicul penitenciarului a înaintat un nou referat medical din care rezultă că persoana privată de libertate este internată în spital și nu poate fi prezentată în instanță.
Instanța de recurs, aflându-se în fața acestei situații, a procedat la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 385/11 C.proc.pen., judecând recursul în lipsa inculpatului ce nu a putut fi prezentat din motive de sănătate, echivalente cu o situație de forță majoră, dar în prezența apărătorului din oficiu care i-a susținut motivele de recurs, avocatul ales neprezentându-se nici la acest termen.
In concluzie, curtea a constatat că în cauza nu sunt îndeplinite integral nici dispozițiile 386 lit. a) nici cele de la litera b) C.proc.pen., întrucât instanța de recurs a fost nevoită să soluționeze cauza în lipsa inculpatului din cauza stării de sănătate a acestuia care nu a permis deplasarea la instanță, dar acesta a fost încunoștințat de proces, iar interesele sale au fost reprezentate de apărătorul desemnat din oficiu.
Faptul că acest contestator nu a fost prezentat din motive obiective la instanța de recurs, nu afectează în nici un mod legalitatea deciziei a cărei anulare se solicită, aceasta pronunțându-se cu respectarea tuturor normelor de procedură ce prevăd soluționarea unui recurs declarat împotriva unei încheieri privind măsurile preventive și cu garantarea dreptului la apărare al recurentului .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 392 Cod procedură penală, curtea a respins ca nefondată contestația în anulare.
(Judecător Gabriela Diaconu)
