C. proc. pen., art. 386 lit. a şi b, art. 38511
Nu sunt îndeplinite dispoziţiile 386 lit. a, şi nici cele de la litera b cod pr. penală, atunci când instanţa de recurs a fost nevoită să soluţioneze cauza în lipsa inculpatului arestat, din cauza stării de sănătate a acestuia, care nu a permis deplasarea la instanţă, dar acesta a fost încunoştinţat de proces, iar interesele sale au fost reprezentate de apărătorul desemnat din oficiu.
Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,
Decizia penală nr. 65 din 24 ianuarie 2011.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1103,18/42/2010 la data de 15.12.2010, contestatorul inculpat R. M., în temeiul art. 386 lit. a, b şi e C. proc. pen., a solicitat anularea deciziei 1114/04.11.2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, susţinând, în esenţă că, la data la care s-a judecat recursul său împotriva încheierii de menţinere a arestării pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 280/114/2010, el a lipsit fiind internat în Spitalul Penitenciar Colibaşi, această unitate spitalicească refuzând să-l aducă la Curtea de Apel Ploieşti, fără un motiv justificat, starea sănătăţii sale fiind buna şi permiţându-i deplasarea la instanţă.
Prin încheierea din 03.12.2010, contestaţia a fost admisă în principiu, constatându-se îndeplinite dispoziţiile art. 391 al.2 C. proc. pen., sub aspectul respectării termenului, al invocării unor motive prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi al existenţei la dosar a dovezilor de care a înţeles să se folosească acest contestator.
Pentru soluţionarea pe fond a contestaţiei, curtea a dispus ataşarea dosarului nr.1103/42/2010 în care s-a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită.
Examinând actele şi lucrările acestui dosar, în raport de susţinerile contestatorului şi de dispoziţiile art. 386 şi 392 C. proc. pen. incidente în speţă, curtea a constatat că această contestaţie în anulare este nefondată.
În primul rând, curtea a arătat că dispoziţiile art. 386 alin 1 lit. e C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cauză.
Acest caz de contestaţie în anulare prevede că este admisibilă cererea celui care a fost prezent la judecarea recursului, dar nu a fost ascultat, deşi acest lucru era obligatoriu, potrivit art. 385/14 alin.1/1 ori art. 385/16 alin.1 C. proc. pen. (după casare cu reţinere spre rejudecare, când nu a fost audiat de instanţa de fond sau de apel, ori când nu s-a pronunţat o hotărâre de condamnare). Ori, situaţia invocată de contestator este tocmai aceea că nu a fost prezent la judecarea recursului declarat de el împotriva unei încheieri interlocutorii de verificare şi menţinere a arestării sale preventive.
În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 386 alin.1 lit.a: „ când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii” şi lit. b C. proc. pen. „ când partea dovedeşte că la termenul la care a fost judecată cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare”, curtea apreciază că acestea au fost invocate corect de către contestator, însă dovezile existente la dosar arată că susţinerile acestuia sunt neîntemeiate.
Curtea constată că recursul inculpatului R. M. I. a primit termen de judecată la data de 01.11.2010, că acesta a luat cunoştinţă de termenul de judecată semnând dovada de citare la Spitalul Penitenciar Colibaşi unde se afla, iar unitatea spitalicească a înştiinţat instanţa de recurs, prin adresa nr. M 33692/01.11.2010 că, deţinutul este internat în acest spital penitenciar, se află sub tratament medical şi nu poate fi prezentat la termen, adresa fiind însoţită şi de referatul medical întocmit de medicul curant( filele 8 şi 9 dosar recurs).
Din încheierea din 01.11.2010 rezultă că instanţa de recurs a acordat termen la 04.11.2010 pentru prezentarea apărătorului ales al recurentului, avocat ales O.C., care confirmase că se va prezenta atunci când a fost contactat telefonic, însă la termen nu s-a înfăţişat în instanţă.
Pentru termenul din 04.11.2010, curtea constată că din nou inculpatul a luat cunoştinţa de noul termen fixat, semnând din spitalul penitenciar dovada de îndeplinire a procedurii de citare – fila 22 dosar, iar medicul penitenciarului a înaintat un nou referat medical din care rezultă că persoana privată de libertate este internată în spital şi nu poate fi prezentată în instanţă.
Instanţa de recurs, aflându-se în faţa acestei situaţii, a procedat la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 385/11 C. proc. pen., judecând recursul în lipsa inculpatului ce nu a putut fi prezentat din motive de sănătate, echivalente cu o situaţie de forţă majoră, dar în prezenţa apărătorului din oficiu care i-a susţinut motivele de recurs, avocatul ales neprezentându-se nici la acest termen.
In concluzie, curtea a constatat că în cauza nu sunt îndeplinite integral nici dispoziţiile art. 386 lit. a nici cele de la litera b C. proc. pen., întrucât instanţa de recurs a fost nevoită să soluţioneze cauza în lipsa inculpatului din cauza stării de sănătate a acestuia care nu a permis deplasarea la instanţă, dar acesta a fost încunoştinţat de proces, iar interesele sale au fost reprezentate de apărătorul desemnat din oficiu.
Faptul că acest contestator nu a fost prezentat din motive obiective la instanţa de recurs, nu afectează în nici un mod legalitatea deciziei a cărei anulare se solicită, aceasta pronunţându-se cu respectarea tuturor normelor de procedură ce prevăd soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei încheieri privind măsurile preventive şi cu garantarea dreptului la apărare al recurentului .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 392 C. proc. pen., curtea a respins ca nefondată contestaţia în anulare.
