Atâta timp cât contestatorul avea cunoştinţă de împrejurarea că faţă de el se derulează un proces penal, dar nu s-a prezentat în faţa instanţelor, nici în faţa instanţei de fond şi nici a celor de control judiciar,, părăsind România în mod nejustificat, sustrăgându-se judecăţii şi răspunderii penale, face ca lipsa acestuia de la proces să fie în totalitate imputabilă acestuia, astfel că nu poate invoca propria culpă ca temei al admiterii contestaţiei în anulare.
DECIZIA PENALĂ NR. 563/R/23.09.2009
Prin contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.R.A. s-a solicitat în baza art.386 lit.a şi b C.proc.pen. admiterea acesteia şi anularea deciziei nr. 329 din 20 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj întrucât, la data respectivă, procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, iar, pe de altă parte, contestatorul a fost în imposibilitate de a se prezenta la judecată şi de a încunoştinţa instanţa de recurs despre această împiedicare şi pe cale de consecinţă, să se desfiinţeze hotărârea curţii şi să se procedeze de îndată la rejudecarea recursului şi pronunţarea unei noi hotărâri.
Verificând contestaţia în anulare, prin prisma temeiurilor invocate, respectiv a art.386 lit.a şi b C.proc.pen., curtea a reţinut următoarele:
Prin decizia penală nr.329/R din 20 mai 2009, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul promovat de contestatorul B.R.A. împotriva deciziei penale nr.92 din 30 martie 2009 a Tribunalului Cluj prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă finală de 2 ani închisoare prin privare de libertate pentru comiterea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană ce nu posedă permis de conducere conform art.86 alin.1 din cu aplicarea art.37 lit.a C.pen.
La judecarea recursului din 20 mai 2009, inculpatul recurent a fost citat de la adresa indicată şi în cuprinsul cererii de apel de la Tribunalul Cluj, neavând indicată o altă adresă de domiciliu sau reşedinţă.
Din citaţia depusă la f.7 rezultă că procedura a fost îndeplinită prin afişarea actului procedural pe uşa principală a locuinţei destinatarului.
Din scriptul depus la fila 2 al dosarului rezultă că cererea de recurs a fost formulată de apărătorul N.M.P., dar la soluţionarea recursului, acesta nu s-a mai prezentat, inculpatul fiind reprezentat de avocat C.I., în substituirea avocatei I.A.I.
Susţinerea contestatorului în sensul că la data judecării recursului se afla în Italia de unde nu a putut să-şi contacteze apărătorul ales deoarece nu avea semnal la telefonul mobil, nu este dovedită cu nici o probă. Încunoştinţarea apărătorului putea fi realizată prin fax, prim e-mail, astfel că apărările condamnatului sunt de circumstanţă şi vădit nesincere, neputând conduce la o soluţie de admitere a contestaţiei în anulare.
De menţionat, că atât în rechizitoriul întocmit la 15 februarie 2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda cât şi ulterior, pe parcursul procesului penal în faţa instanţelor de fond, singurul domiciliu indicat al contestatorului este cel de unde a fost citat pe parcursul întregului proces penal.
Lipsa contestatorului de la proces, este în totalitate imputabilă acestuia, deoarece el avea cunoştinţă de împrejurarea că faţă de el se derulează un proces penal, dar nu s-a prezentat în faţa instanţelor, nici în faţa Judecătoriei Turda şi nici a celorlalte, părăsind România în mod nejustificat, sustrăgându-se judecăţii şi răspunderii penale.
Pe cale de consecinţă, este de observat că acest contestator invocă în această cale extraordinară de atac propria culpă ca temei al admiterii acesteia, respectiv că se află într-o stare străină şi a fost în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa despre acest fapt, dar este de observat că el singur a părăsit benevol teritoriul României şi de bună voia a omis a se prezenta în faţa tuturor instanţelor judecătoreşti.
Totodată, comunicarea prin telefon nu rămânea singura posibilitate de a lua legătura cu avocatul, fiind legale şi posibile şi comunicările electronice sau prin fax.
Contestatorul nedovedind cele două condiţii prevăzute la art.386 lit.a şi b C.proc.pen., cererea a fost respinsă ca nefondată conform art.391 şi urm.
C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen. condamnatul a fost obligat să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariul avocaţial oficiu.<
