Judecătoria Balş a reţinut prin actul de trimitere în judecată că inculpatul P .G. nu a mai achitat pensia de întreţinere pentru minorii P.P. A. şi P. N. D. din data de 13 aprilie 2005.
Au fost audiaţi inculpatul care a recunoscut fapta şi partea vătămată care şi-a menţinut plângerea formulată împotriva inculpatului.
Pe baza probatoriului administrat, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr.199 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Judecătoria Balş, a fost obligat inculpatul la plata unei pensii de întreţinere majorate de câte 516 lei lunar, în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori.
Inculpatul nu a mai achitat pensia de întreţinere datorată din data de 13 aprilie 2005, în plângerea formulată, partea vătămată neluând în calcul neplata pensiei pe perioada 2004 – aprilie 2005, deoarece în această perioadă inculpatul a fost arestat.
La urmărirea penală, inculpatul a declarat că refuză să plătească pensia de întreţinere restantă, deoarece nici partea vătămată nu îi permite să îi vadă pe minori, însă s-a angajat că va achita câte o sumă de bani.
În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a precizat că mai are în întreţinere trei copii, ultimul fiind născut la 10 martie 2006, urmând să recunoască paternitatea acestuia.
A depus în acest sens, certificatul medical constatator al născutului viu nr.20/15 martie 2006 şi certificatul de naştere al minorilor gemeni P. N. D. şi P.C. . născuţi la 10 ianuarie 2005.
La termenul din 30 martie 2006, inculpatul a solicitat acordarea unui termen de judecată de o lună pentru a achita părţii vătămate suma de 5.000.000 lei, reprezentând o parte din pensia de întreţinere restantă dată de la care nu s-a mai prezentat şi nu a mai achitat vreo sumă de bani.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate B. F., copiile sentinţelor civile nr.244/2003 şi 193/2005, pronunţate de Judecătoria Balş, copiile certificatelor de naştere ale minorilor P. N. D. şi P. P. . declaraţia inculpatului şi declaraţia martorei S. S.
În drept instanţa a reţinut că, fapta săvârşită de inculpat care cu rea credinţă nu a plătit din luna aprilie 2005 de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prevăzut de art.305 lit.c cod penal.
Faptul că inculpatul mai are în întreţinere alţi copii, nu este de natură a înlătura reaua credinţă pe care acesta a manifestat-o pentru neplata pensiei de întreţinere faţă de minorii P. N. D. şi P. P. A., acesta avea posibilitatea să solicite reducerea pensiei de întreţinere.
Chiar luând în considerare faptul că mai are în întreţinere şi alţi copii, inculpatul putea să manifeste un minim interes faţă de minorii încredinţaţi părţii vătămate, prin achitarea către aceştia a unei părţi din suma lunară la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească, lucru care nu s-a întâmplat.
La individualizarea pedepsei, instanţa a ţinut seama de criteriile generale prevăzute .de art.72 cod penal, împrejurările în care s-a comis fapta, de pericol social al faptei săvârşite, elemente ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist şi a avut o poziţie sinceră în faţa instanţei de judecată, însă nu şi-a respectat angajamentul luat în faţa instanţei la termenul din 30 martie 2006, acela de a-i achita părţii vătămate suma de 5.000.000 lei.
Instanţa a reţinut în sarcina inculpatului starea de recidivă prevăzută de art.37 lit. b cod penal apreciind că pedeapsa de un an închisoare cu în detenţie este în măsură să realizeze scopul preventiv-educativ prevăzut de art. 52 cod penal să contribuie la reeducarea inculpatului şi la prevenirea de noi fapte antisociale..
Împotriva acestei sentinţei a declarat apel inculpatul, pe care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate prin decizia penală nr.269 din 30 august 2006, Tribunalul Olt, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu obligarea acestui la 100 lei cheltuieli judiciare statului reţinând că inculpatul nu a achitat pensia de întreţinere restantă, care priveşte doar perioada în care acesta nu a fost arestat, iar la urmărirea penală, inculpatul a declarat că refuză să plătească pensia de întreţinere restantă datorită refuzului părţii vătămate de a-i permite legătura cu minorul , dar la termenul din 30 martie 2006, s-a angajat să achite lunar câte o sumă de bani.
Ulterior inculpatul nu s-a mai prezentat pentru a face dovada achitării sumei restante, nu a luat legătura cu partea vătămată în acest sens şi nici nu a invocat motive care să vizeze imposibilitatea obiectivă a achitării acestei sume.
Investită cu soluţionarea recursului inculpatului, Curtea de Apel Craiova l-a respins ca nefondat reţinând că, în cauză, instanţele au făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor .art.52 şi 72 cod penal, privind criteriile generale de individualizare a pedepselor, având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, pericolul social al acesteia, precum şi persoana inculpatului, recidivist în varianta prevăzută. de art.37 lit. b cod penal.
Situaţia materială precară a inculpatului nu constituie o împrejurare de natură să-l exonereze de obligaţia legală de plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor, stabilită prin sentinţa civilă nr. 199 din 27 ianuarie 2005, a Judecătoriei Balş, cu atât mai mult, cu cât, deşi acesta s-a angajat să achite măcar o parte din pensia restantă, nu a depus diligenţe minime în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul P.G. arătând că a indicat corect domiciliul unde se află dar din greşeală de dactilografiere nu a fost citat corect la acest domiciliu şi de aceea nu a primit citaţie din partea Curţii de Apel Craiova. Nu ştie cine a semnat pentru el aceste citaţii şi solicită o expertiză grafologică a semnăturilor.
Nu trebuia să fie condamnat întrucât începuse să plătească banii din data de 2.05.2006 respectiv suma de 1 milion lei şi urma ca în fiecare lună să trimită suma de 2 milioane lei, partea vătămată nerecunoscând în instanţă acest lucru.
Datorită acestei situaţii, cei patru copii ai săi trăiesc practic din mila oamenilor, prin această condamnare urmărindu-se distrugerea sa iar cei doi copii au pierdut pensia.
În şedinţa publică de la 2 mai 2007 Curtea din oficiu a ridicat excepţia tardivităţii contestaţiei formulată de condamnat după începerea executării pedepsei, la data de 26 decembrie 2006 în raport de disp.art.388 ( 1 )cod procedură penală.
Potrivit acestor dispoziţii procedurale contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a, c şi e poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de celelalte părţi, în termen de 30 zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.
În raport de motivul invocat în contestaţie, neîndeplinirea legală a procedurii de citare (contestatorul precizând că nu a fost corect citat la domiciliul său şi nu a primit citaţie) reglementat de dispoziţiile. art. 386 litera a cod procedură penală şi data începerii executării pedepsei 17 noiembrie 2006 (aşa cum rezultă din adresa M.J. A.N.P. din data de 21.11.2006 – dosar fond) prezenta contestaţie formulată la 26 decembrie 2006, nu este formulată în termenul de 10 zile de la începerea executării prevăzute de art. 388 (1) cod procedură penală, fiind tardivă.
Drept consecinţă, s-a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestator, criticile formulate pe fond nemaifiind analizate.
