Fiind un mijloc procesual prin care rezolvă incidentele privind executarea, legea, respectiv art. 461 din Codul de procedură penală, a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare.
Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în a hotărârilor penale definitive.
înlăturarea sporurilor de pedeapsă dispuse prin hotărârile de condamnare nu poate constitui o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul prevăzut de art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 1976 din 8 octombrie 2004 – Secţia a ll-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 1158 din 05.07.2004, pronunţată de Judecătoria Slobozia în Dosarul nr. 2845/2004, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de petentul condamnat G.A.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a avut în vedere faptul că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 461 din Codul de procedură penală, solicitarea petentului de a-i fi înlăturate cele două sporuri de câte 10 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1992 din 24.11.2003 a Judecătoriei Urziceni, neputându-se realiza pe calea contestaţiei la executare.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel motivat, în termen, petentul condamnat G.A., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea celor două sporuri de câte 10 luni închisoare.
Tribunalul, examinând sentinţa ce a făcut obiectul apelului, actele şi lucrările dosarului, motivele de apel invocate, în raport de dispoziţiile art. 371 alin. 2 şi art. 378 din Codul de procedură penală, a constatat că apelul formulat nu este fondat.
Cele două sporuri de câte 10 luni închisoare, a căror înlăturare s-a solicitat, au fost aplicate prin Sentinţa penală nr. 1694/2002, pronunţată de Judecătoria Slobozia, şi prin Sentinţa penală nr. 1190/2003 a aceleiaşi instanţe.
De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 1992 din 24.11.2003 a Judecătoriei Slobozia, în care s-a admis cererea de contopire formulată de apelant, s-a dispus ca acesta să execute 4 ani închisoare, la care s-au adăugat cele două sporuri de 10 luni închisoare menţionate mai sus. Această sentinţă a rămas definitivă.
Solicitarea apelantului contestator ca pe calea unei contestaţii la executare să fie înlăturate aceste sporuri a fost respinsă în mod corect de instanţa de fond, deoarece sentinţele penale prin care au fost aplicate sporurile de câte 10 luni închisoare au rămas definitive, intrând în puterea lucrului judecat.
Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia penală nr. 292/A din 8 septembrie 2004, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul condamnatului împotriva Sentinţei penale nr. 1158/2004 a Judecătoriei Slobozia şi l-a obligat să plătească 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a formulat recurs condamnatul G.A., criticându-le pentru netemeinicie, solicitând înlăturarea sporurilor de 10 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 1992/2003 a Judecătoriei Slobozia, în raport de faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală.
în drept, condamnatul şi-a întemeiat recursul pe -dispoziţiile art. 3859 alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală, referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de condamnat şi prin prisma cazului de casare invocat, Curtea a constatat că recursul formulat nu este fondat.
Astfel, atât din motivele contestaţiei formulate de condamnat, cât şi din motivele susţinute în căile de atac, rezultă că recurentul, prin înlăturarea sporului de 10 luni, a solicitat, practic, o reindividualizare a pedepsei aplicate, reindividualizare care nu se poate dispune pe calea unei contestaţii la executare, pedeapsa aplicată intrând în puterea autorităţii de lucru judecat.
Fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, legea, respectiv art. 461 din Codul de procedură penală, a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestatia la executare. Prin limitarea acestor cazuri, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor penale definitive.
înlăturarea sporurilor de pedeapsă dispuse prin hotărârile de condamnare nu poate constitui o cauză de micşorare a pedepsei, în sensul prevăzut de art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală.
în raport de aceste considerente, Curtea, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul condamnatului.
