Prin cererea formulată la data de 24.09.2009 şi înregistrată pe rolul judecătoriei Iaşi la data de 24.09.2009, sub numărul de mai sus, petentul A.B., a solicitata instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe calea contestaţiei la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 461 aliniatul 1 lit. d Cod procedură penală, să dispună reducerea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 137/22.02.2005 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 560/13.09.2005 a Curţii de Apel în Iaşi.În motivarea cererii formulate, petentul A.B., a arătat că, prin sentinţa penală nr. 4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 137/22.02.2005 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 560/13.09.2005 a Curţii de Apel în Iaşi a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal. A obţinut amânarea executării pedepsei, iar la data de 6.09.2009 a început efectiv executarea pedepsei în Penitenciarul Iaşi. Mai arată petentul că textul de lege în baza căruia a fost condamnat, respectiv art. 239 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal a fost modificat prin art. I, pct. 57 din legea nr. 278 /2006, micşorându-se limitele de pedeapsă, iar la alin. 1 s-a revăzut alternativ pedeapsa amenzii.Potrivit art. 15 Cod penal şi art. 458 Cod procedură penală, mai arată contestatorul, în situaţia intervenirii unei legi penale noi mai favorabile, instanţa ia măsuri de aplicare a acesteia în cazul existenţei unei hotărâri definitive de condamnare. Contestatorul a apreciat că se află în situaţia prevăzută de textul invocat şi a solicitat modificarea pedepsei în principal, prin înlocuirea ei cu amendă şi, în subsidiar, prin reducerea ei, proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită, astfel cum prevăd disp. art. 15 Cod penal. A precizat că cererea sa îndeplineşte condiţiile legale raportat la faptele pentru care a fost condamnat, modalitatea comiterii infracţiunii, actele materiale reţinute de instanţă, persoana contestatorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este medic specialist, profesând mulţi ani în această calitate şi având grijă de mama sa în etate de 90 de ani, cu multiple afecţiuni fizice, petentul fiind singurul sprijin şi întreţinător al acesteia. Petentul a invocat încălcarea art. 6 din CEDO în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cerere apreciată ca admisibilă de către Curtea de european al drepturilor omului.În susţinerea cererii sale, petentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri: diploma de licenţă eliberată de Institutul de Medicină şi Iaşi, un referat de anchetă socială întocmit de Primăria oraşului H.- Serviciul de Autoritate Tutelară la domiciliul petentului la data de 24.11.2005, copie a declaraţiei autentificate sub nr. 1453 la B.N.P, dată de numita M, şi o adresă emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 29.06.2009 în cauza A.B., împotriva României nr.X.
Instanţa, din oficiu, a dispus ataşarea dosarului penal nr al Judecătoriei Iaşi, ataşarea fiind imposibilă întrucât dosarul a fost înaintat la data de 19.02.2009 Ministerului Afacerilor Externe – Agentului Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului.A fost ataşată copia sentinţei penale nr.4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 137/22.02.2005 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 560/13.09.2005 a Curţii de Apel în Iaşi, cu un referat întocmit de Biroul de executări penale al Judecătoriei Iaşi.Instanţa, deliberând asupra actelor şi lucrărilor dosarului, a reţinut că:Prin sentinţa penală nr. 4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi s-au dispus următoarele:Condamnă pe inculpatul A.B., la următoarele pedepse, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni în condiţiile concursului real:1. 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârşirea, la data de 18.09.2001, a infracţiunii de fals în declaraţii”, prev. şi ped. de art. 292 Cod penal.2. 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea, la data de 19.07.2002, a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat”, prev. şi ped. de art. 36 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, 40 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 36 alin. 2 din Decretul r. 328/1996, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală).3. 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea, la data de 19.07.2002, a infracţiunii de ultraj” prev. şi ped. de art. 239 alin. 1, 2, 3, 4Cod penal, cu aplicarea art. 40 Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice dată faptei, în baza art. 334 Cod penal, din infracţiunea prv. De art. 239 alin. 2 Cod penal).Constată că infracţiunea prev. de art. 292 Cod penal pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de la punctul 1 din prezenta hotărâre este concurentă (concurs real) cu infracţiunea prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, săvârşită la data de 29.08.2001, pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 2087/09.04.2002 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare la 08.05.2002 şi în consecinţă:În baza disp. art. 85 Cod penal, anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2087/2002 a Judecătoriei Iaşi.4. În baza disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) Cod penal, contopeşte pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2087/2002 a Judecătoriei Iaşi cu pedeapsa de la punctul 1, de 5 (cinci) luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) luni închisoare şi în baza disp. ar5t. 85 alin. 3 Cod penal cu trimitere la art. 81 Cod penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante astfel obţinută (de 5 (cinci) luni închisoare) pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penale 2087/09.04.2002 a Judecătoriei Iaşi (08.05.2002).Constată că infracţiunile pentru care inculpatului i s-au aplicat pedepsele de la punctul 2 şi 3 din prezenta hotărâre au fost săvârşite în cursul termenului de încercare sus stabilit şi în consecinţă:În baza disp. art. 83 Cod penal, revocă beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 5 (cinci) luni închisoare stabilită la punctul 4 din prezenta hotărâre şi repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:- pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală 2087/2002 a Judecătoriei Iaşi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966;- pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală (la pct. 1) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 292 Cod penal.În baza disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată că cele două pedepse devenite executabile, prin revocarea beneficiului suspendării condiţionate, sunt graţiate în întregime şi condiţionat.În baza disp. art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată în întregime şi condiţionat şi pedeapsa de la punctul 2 din prezenta hotărâre, de 1 (un) an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 36 alin. 2 din Decr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi 40 Cod penal, inculpatului rămânându-i spre pedeapsa de la punctul 3, de 2 (doi) ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 239 alin. 1,2,3 şi 4 Cod penal.
Pedeapsa unică de executat pentru inculpatul A.B.,: 2 (doi) ani închisoare”.S-a stabilit, aşadar, că inculpatul urmează a executa numai pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal. Faţă de modificările aduse Codului penal prin legea nr. 278/2006, condamnatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor legale ale art. 15 Cod penal, considerând că se află într-un caz de aplicare a legii penale mai favorabile.Instanţa a reţinut că A.B., a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în forma anterioară apariţiei legii nr. 278/2006, maximul special prevăzut de legea pentru infracţiunea de ultraj pentru care petentul a fost condamnat s-a redus de la 7 ani, la 3 ani, iar pedeapsa aplicată condamnatului, de 2 ani închisoare nu depăşeşte maximul special legal actual.Potrivit dispoziţiilor art. 458 Cod procedură penală, care reglementează procedura specială a modificării de pedepse (1) Când după rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsa mai uşoara decât cea care se executa ori urmează a se executa, instanţa ia masuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal.(2) Aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de către instanţa de executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de către instanţa corespunzătoare in grad in a cărei raza teritoriala se afla locul de deţinere sau unitatea unde condamnatul executa pedeapsa la locul de munca.”Potrivit dispoziţiilor art. 15 Cod penal care se referă la aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive: Când după rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai uşoara, iar sancţiunea aplicata este mai mica decât maximul special prevăzut de legea noua, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşita, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei si de timpul cât a executat din pedeapsa, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
Pedeapsa aplicata nu poate fi coborâta sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşita.Dispoziţiile art. 14 alin. 5 se aplica si în cazul condamnărilor arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime.”Sub aspectul cererii de modificare de pedepse prev. de art. 458 Cod procedură penală, dispoziţii speciale faţă de cele ale art. 461 Cod procedură penală, instanţa a reţinut că aceasta este nefondată:Fiind vorba de aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitiv aplicate, legiuitorul a lăsat judecătorului posibilitatea de a aprecia asupra reducerii sau menţinerii pedepsei, pe baza criteriilor legale expres prevăzute.Instanţa a constat că petentul A.B., a fost condamnat pentru o infracţiune de ultraj.La data condamnării pentru această infracţiune, inculpatul A.B.,, de profesie medic, era cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat definitiv la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării (sentinţa penală nr. 4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi, menţinută prin decizia penală nr. 137/22.02.2005 a Tribunalului Iaşi şi definitivă prin decizia penală nr. 560/13.09.2005 a Curţii de Apel în Iaşi). El este necăsătorit, a profesat până la o dată neprecizată ca medic specialist de medicină generală în cadrul unui cabinet particular, locuia împreună cu mama sa în imobilul plasat în oraşul H., având în îngrijire şi ocrotire pe mama sa, M, născută la data de 10.08.1925, văduvă şi suferindă de multiple afecţiuni cronice, lipsită de sprijinul altor rude (referat de anchetă socială întocmit de Primăria oraşului H., judeţul Iaşi – Serviciul de Autoritate Tutelară la domiciliul petentului la data de 24.11.2005 şi copie a declaraţiei autentificate sub nr. 1453 la B.N.P, dată de numita MDupă data încarcerării – 06.09.2009, persoana privată de libertate A.B., a adoptat un comportament corespunzător, în limitele Regulamentului de ordine interioară, a conştientizat necesitatea şi importanţa conformării la normele formale ale aşezământului de detenţie. A fost inclus în programul educativ obligatoriu INSTAD – adaptarea la viaţa instituţionalizată (adresa nr. X58219/PIIS/03.11.2009 emisă de Penitenciarul Iaşi).
După data condamnării sale definitive prin sentinţa penală nr. 4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi, în perioada 23.10.2006 – 23.05.2006, condamnatul s-a aflat în mod legal în amânarea executării pedepsei închisorii. Începând cu data de 22 iunie 2006 şi până la momentul încarcerării – 06.09.2009, condamnatul A.B., s-a sustras de la executarea pedepsei închisori definitiv aplicate, fiind urmărit general de la data de 28.07.2006 şi urmărit internaţional de la data de 2.08.2006 (referat întocmit de Birul de executări penale, mandatul de urmărire internaţională nr. 5964/2003/10/22.06.2007 emis de Judecătoria Iaşi, mandatul european de arestare 5964/2003/39/22.06.2007 emis de Judecătoria Iaşi).Analizând cumulativ criteriile legale, instanţa a reţinut că persoana condamnată A.B., nu poate beneficia de instituţia reducerii pedepsei întrucât, deşi a adoptat un comportament general pozitiv până în anul 2002- când a suferit prima condamnare, inculpatul era cunoscut cu antecedente penale la momentul pronunţării sentinţei penale nr. 4590/23.10.2003 a Judecătoriei Iaşi, iar după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, timp de 3 ani, s-a sustras de la executarea pedepsei, fiind dat în urmărire generală şi internaţională. După momentul încarcerării, în perioada 06.09.2009 – 09.11.2009, pe durata celor 63 de zile de închisoare efectiv executate, condamnatul A.B., adoptat un comportament general pozitiv. Instanţa reţine că A.B., nu poate beneficia de reducerea facultativă a pedepsei, urmând a se dispune respingerea ca nefondată a cererii de modificare de pedepse formulate de petentul condamnat A.B.,,Condamnatul A.B., şi-a întemeiat cererea de faţă şi pe dispoziţiile art. 461 alin. 1 litera d Cod procedură penală care se referă la procedura contestaţiei la executare. Cererea sa a fost analizată pe temeiul dispoziţiilor art. 458 Cod procedură penală care sunt de excepţie, deci de strictă interpretare şi aplicare, instituţia succesiunii de legi penale în timp şi aplicarea legii penale mai favorabile nefiind o cauză de reducere sau de micşorare, în sensul dispoziţiilor invocate.Procedura contestaţiei la executare, aşa cum este ea reglementată prin dispoziţiile art. 461 Cod procedură penală urmăreşte soluţionarea acelor situaţii care privesc executarea hotărârii, s-au ivit pe parcursul executării şi nu au putut fi avute în vedere de instanţa de fond şi cele de control judiciar şi nu se confundă cu procedura prev. de art. 458 Cod procedură penală. Văzând că petentul nu a invocat o cauză de reducere sau de micşorare a pedepsei, ci a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile pedepsei definitive ce i-a fost aplicate, cu consecinţa reducerii acesteia şi văzând că nu există nici o cauză de reducere sau de micşorare a pedepsei în sensul art. 461 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, instanţa va respinge ca nefondată contestaţia la executare.
