Contestaţie la executare. Consecinţe deosebit de grave. Lege mai favorabilă.
Cod penal, art.14, art.15, art.16
Cod procedură penală art.461 lit.d, art.458
O.U.G. nr.207/2000, Legea nr.456/2001Prin cauză de micşorare a pedepsei”, în sensul avut învedere de legiuitor, în conformitate cu art.14 sau art.15din Codul penal, se înţelege situaţia în care, dupărămânerea definitivă a hotărârii de condamnareintervine o lege penală nouă care prevede o pedeapsămai uşoară decât cea care se execută. O.U.G.nr.207/2000 nu a modificat însă limitele de pedeapsăpentru infracţiunile cu consecinţe deosebit de grave,astfel că, pentru această infracţiune, cu aceeaşiîncadrare juridică, contestaţia la nu poate fiprimită.
(dec.pen.nr.162/A/30 iunie 2005)
Prin sentinţa penală nr.189 din 12 mai 2005 pronunţată deTribunalul Argeş, a fost respinsă contestaţia la executare formulată decontestatorul B.D. prin care acesta a susţinut că a intervenit o cauză demicşorare a pedepsei în executarea căreia se află, în sensul că prin apariţiaO.U.G. nr.207/2000, aprobată prin Legea nr.456/2001, infracţiunea pentrucare a fost condamnat are o altă încadrare juridică, ce prevede o pedeapsă maimică.
Instanţa a reţinut că pedeapsa la care face referire contestatoruleste de 10 ani închisoare şi i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr.156 din13 iulie 1999 a Tribunalului Argeş pentru infracţiunea prev.şi ped.de art.215alin.1,3,4,5 din Codul penal, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penalănr.265/A/2 decembrie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art.461 lit.d) dinCodul de procedură penală.
Instanţa de fond a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii, textulinvocat nu este aplicabil, întrucât, pe de o parte, prin Legea nr.456/2001 nuau fost modificate limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune cuconsecinţe deosebit de grave, iar pe de altă parte, situaţia invocată decontestator ar implica schimbarea de încadrare juridică, ceea ce esteinadmisibil pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva sentinţei a declarat apel contestatorul, care a solicitatadmiterea contestaţiei la executare, aşa cum a formulat-o, motivat deîmprejurarea că în cauză sunt aplicabile prevederile art.461 lit.d) din Codul deprocedură penală, şi anume, intervenirea unei cauze de micşorare a pedepsei.
Apelul nu este fondat.
Prin cauza de micşorare a pedepsei”, în sensul avut în vedere delegiuitor în conformitate cu art.14 sau art.15 din Codul penal, şi care ar puteafi incident în cauza dedusă judecăţii, se înţelege situaţia în care dupărămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege penală nouăcare prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută sau urmeazăsă se execute.
Or, O.U.G. nr.207/2000, aprobată şi modificată prin Legeanr.456/2001 nu a modificat limitele de pedeapsă pentru infracţiunea deînşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, atât în vechea reglementare – fiecă pragul era de 50.000.000 lei -, cât şi în actuala reglementare, fie că praguleste de 2.000.000.000 lei, infracţiunea este sancţionată cu aceeaşi pedeapsă aînchisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cum nu există această condiţie esenţială a unei pedepse maiuşoare pentru aceeaşi infracţiune, cu aceeaşi încadrare juridică şi anume,înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, contestaţia la executareformulată în temeiul textelor de lege menţionate, nu poate fi primită.
De altfel, dacă s-ar admite o atare contestaţie s-ar ajunge laschimbarea încadrării juridice dată printr-o hotărâre penală definitivă, dininfracţiunea prev.de art.215 alin.1,3,4,5 din Codul penal, în infracţiuneaprev.de art.215 alin.1,3,4 din acelaşi cod. Or, o atare schimbare de încadrarejuridică, după pronunţarea unei hotărâri definitive, este inadmisibilă.
La argumentele menţionate, se mai poate adăuga unul, şi anumecă pedeapsa ce se aplică într-o cauză este raportată la momentul săvârşiriifaptei şi nu la un alt moment ulterior, situat după rămânerea definitivă a uneihotărâri de condamnare, şi prin urmare, la un astfel de moment, al săvârşiriifaptei, se raportează şi valoarea prejudiciului penal în funcţie de care estestabilită gravitatea faptei.În consecinţă, apelul a fost respins ca nefondat, iar hotărârea a rămasdefinitivă prin nerecurare.
