Dispoziţiile art.522 indice 1 Cod de procedură penală prevăd că, în cazul unei persoane extrădate, ce a fost judecată şi condamnată în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, urmând să fie aplicabile dispoziţiile art.405-408 Cod de procedură penală, care vizează rejudecarea după admiterea în principiu a cererii de revizuire.Aşadar, nici în cazul revizuirii, după admiterea în principiu, nu se procedează la o anulare a mandatului emis în baza sentinţei a cărei revizuire se cere, ci, cel mult în cazul acestei căi extraordinare de atac, se poate uzita de dispoziţiile art.404 Cod de procedură penală, care fac referire la suspendarea motivată, în tot sau în parte, a executării hotărârii supuse revizuirii.În cazul cererii de rejudecare, nu se prevede nici măcar această posibilitate, cu atât mai puţin este prevăzută anularea mandatului de emis, ca urmare a admiterii în principiu a cererii privind rejudecarea după extrădare.
(Tribunalul Constanţa, sentinţa penală nr.302/2009, definitivă prin decizia penală nr.459/P/01.09.2009 a Curţii de Apel Constanţa)
La data de 11.06.2009, pe rolul Tribunalului Constanţa s-a înregistrat sub nr.5886/118/2009 contestaţia la executare formulată de petentul condamnat S.M.C., privind sentinţa penală nr.203/03.05.2009, în baza căreia a fost emis mandatul de executare pentru pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată in lipsă.În susţinerea motivelor invocate în contestaţie, au fost avute în vedere dispoziţiile art.461 alin.1 lit.a şi d Cod de procedură penală, în sensul că, pe de o parte, hotărârea în baza căreia petentul a fost condamnat îşi pierde caracterul definitiv, ca urmare a admiterii cererii privind rejudecarea după extrădare, întemeiata pe dispoziţiile art.5221Cod de procedură penală, iar, totodată, acest fapt poate fi interpretat ca un incident ivit în cursul executării, astfel încât hotărârea de condamnare iniţială nu-şi mai poate produce efectele.S-a mai arătat că persoana care formulează cererea de rejudecare după extrădare, pe calea admiterii acesteia, recapătă calitatea de inculpat în cauză, calitate care este incompatibila cu aceea de condamnat în aceeaşi cauză, astfel încât executarea pedepsei trebuie să înceteze.Tribunalul a dispus ataşarea dosarului nr.60/2001 al Tribunalului Constanţa, în care a fost pronunţată sentinţa penală nr.203/03.05.2001, dosar ce se află, la rândul lui, ataşat la dosarul nr.9583/118/2008 al Tribunalului Constanţa.Analizând contestaţia la executare formulată de petentul condamnat S.M.C., instanţa a constatat că aceasta este nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.Din actele dosarului, rezulta că petentul S.M.C. a fost condamnat în lipsă, la pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, în baza sentinţei penale nr.203/03.05.2001 a Tribunalului Constanţa, sentinţă rămasă definitivă, emiţându-se mandatul de executare nr.298/30.09.2002, ulterior fiind emis mandat european de arestare.În baza acestui din urmă mandat, condamnatul a fost încarcerat la data de 17.01.2008, în vederea extrădării, iar în urma realizării procedurii extradării petentul S.M.C. a formulat o cerere întemeiată pe dispoziţiile art.5221 Cod de procedură penală, prin care solicită rejudecarea cauzei, întrucât procesul s-a derulat în lipsă cu procedura nelegal îndeplinită, în acel interval de timp fiind încarcerat în Turcia.Instanţa, în dosarul nr.9583/118/2008 al Tribunalului Constanţa, a admis în principiu cererea privind rejudecarea cauzei, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se proceda la rejudecarea acesteia, cu garantarea drepturilor procesuale, prin încheierea din data de 04.06.2009.Faţă de această împrejurare, petentul condamnat a apreciat că odată admisă în principiu cererea privind rejudecarea, se impune şi anularea mandatului de executare emis în baza sentinţei iniţiale pronunţată în cauza nr.203/3.05.2001, cu consecinţa punerii de îndată în libertate, deoarece această sentinţă şi-ar pierde caracterul definitiv, atâta timp cât argumentele petentului condamnat au fost acceptate, iar cauză urmează a fi rejudecată cu respectarea tuturor regulilor prevăzute de judecata în fond.Nu poate fi primit acest punct de vedere, dat fiind împrejurarea că dispoziţiile art.5221 Cod de procedură penală prevăd că, în cazul unei persoane extrădate, ce a fost judecată şi condamnată în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, urmând să fie aplicabile dispoziţiile art.405-408 Cod de procedură penală, care vizează rejudecarea după admiterea în principiu a cererii de revizuire.Prin urmare, nici în cazul revizuirii, după admiterea în principiu, nu se procedează la o anulare a mandatului emis în baza sentinţei a cărei revizuire se cere, ci, cel mult în cazul acestei căi extraordinare de atac, se poate uzita de dispoziţiile art.404 Cod de procedură penală, care fac referire la suspendarea motivată, în tot sau în parte, a executării hotărârii supuse revizuirii.În cazul cererii de rejudecare, nu se prevede nici măcar această posibilitate, cu atât mai puţin este prevăzută anularea mandatului de executare emis, ca urmare a admiterii în principiu a cererii privind rejudecarea după extrădare.Atâta timp cât nici un text de lege nu prevede o modalitate de anulare sau suspendare a efectelor unei hotărâri judecătoreşti, considerată definitivă până la pronunţarea unei sentinţe în cazul cererii de rejudecare, când există într-adevăr posibilitatea anulării primei hotărâri şi pronunţarea unei alte hotărâri, ocazie cu care instanţa poate să adopte una din soluţiile de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, nu se poate accepta că sentinţa penală nr.203/2001 şi-a pierdut efectele şi, implicit, caracterul definitiv.Nu se poate accepta nici punctul de vedere privind ivirea unui incident pe parcursul executării pedepsei, legat de admiterea în principiu a cererii de rejudecare, deoarece această procedură nou introdusă are menirea de a asigura garantarea drepturilor procesuale ale unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, însă în lipsa unor dispoziţii legale exprese nu se poate proceda pe calea contestaţiei la executare la anihilarea efectelor unei hotărâri, atâta timp cât mandatul de executare s-a emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.Pentru aceste considerente, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de petentul condamnat S.M.C., ca nefondată, cu consecinţa obligării sale la cheltuieli judiciare către stat.
