Inlăturarea măsurii de siguranţă a expulzării prevăzute de art. 117 din Codul penal nu poate face obiectul contestaţiei la executare.
(Decizia nr. 647VA din 8 noiembrie 2001 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 526 din 10.09.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, a fost respinsă contestaţia la formulată de condamnatul R.P.S.H.R. împotriva Sentinţei penale nr. 101 din 26.03.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4041 din 11.11.1999 a Curţii Supreme de Justiţie, ca inadmisibilă.
A obligat condamnatul la plata sumei de 300.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27.08.2001 cu nr. 3807/2001, condamnatul R.P.S.H.R. a formulat contestaţie la executare împotriva Sentinţei penale nr. 101/1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
în motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că s-a dispus, prin Sentinţa penală nr. 101/1998, expulzarea sa, potrivit art. 117 din Codul penal, şi dacă această măsură de siguranţă va fi executată, atât condamnatul, cât şi familia sa vor fi supuşi la torturi şi cruzimi.
Examinând actele dosarului, tribunalul a constatat contestaţia la executare inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 461 din Codul de procedură penală contestaţia contra executării poate fi exercitată numai în cazuri expres prevăzute de acest text de lege. Litera c) a textului de lege amintit se referă la situaţia în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
împrejurarea invocată de petentul condamnat că este “nelămurit” cu privire la modificarea Deciziei penale nr. 298/A/1998, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a înlăturat măsura expulzării acestuia, prin Decizia penală nr. 4041/1999, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, prin care s-a menţinut măsura expulzării, nu constituie, în sensul legii, o “nelămurire privind hotărârea care se execută”.
în condiţiile în care obiectul contestaţiei la executare îl constituie înlăturarea măsurii de siguranţă prevăzute de art. 117 din Codul penal, problemă de fond rezolvată cu autoritatea de lucru judecat prin Decizia penală nr. 4041/1999, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, examinarea legalităţii sau temeinicia acestei măsuri pe această cale este inadmisibilă.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie întrucât sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 461 lit. c) din Codul de procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea cererii şi înlăturarea dispoziţiilor art. 117 din Codul penal.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivului invocat, dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 461 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Aspectele invocate de contestator cu privire la faptul că ar putea fi supus la acte de tortură în ţara de origine, ca urmare a expulzării, au fost avute în vedere de instanţe în momentul soluţionării cauzei în care s-a dispus expulzarea, ca măsură de siguranţă, prevăzută de art. 117 din Codul penal.
în consecinţă, urmează a fi respins apelul în baza art. 379 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală şi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Decizia nr. 647/A din 08.11.2001 a rămas definitivă prin nerecurare.
