JUDECĂTORIA MANGALIASENTINŢA PENALĂ NR. 461/P DIN DATA DE 14.12.2007
Contestaţie la executare. Graţiere. Legea nr. 543/2002.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 18.09.2007 petentul C.G. a formulat contestaţie la solicitând descontopirea mandatelor şi repunerea lor în individualitate conform art. 461 din Codul de procedură penală.În motivarea contestaţiei la executare petentul a arătat că există un mandat de un an şi două luni care a fost graţiat în mod greşit conform Legii nr. 543/2002, deoarece infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a), b), d) şi g) din Codul penal era exceptată de la graţiere.
Petentul a mai arătat că infracţiunea de furt pentru care a fost condamnat la pedeapsa de un an şi două luni închisoare prin sentinţa penală nr. 48 din 11.02.2002 a Judecătoriei Mangalia a fost exceptată de la graţiere întrucât a fost săvârşită în condiţiile art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) din Codul penal.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală.
Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea dosarului penal nr. 16/2002 al Judecătoriei Mangalia.
La solicitarea instanţei, Penitenciarul Poarta Albă a înaintat o copie a sentinţei penale nr. 605 din 28.09.2004 a Tribunalului Constanţa.
Examinând cererea dedusă judecăţii, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 48 din 11.02.2002 pronunţată în dosarul penal nr. 16/2002 al Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin neapelare, petentul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) din Codul penal.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 543/2002, judecătorul delegat la compartimentul executări penale al Judecătoriei Mangalia a constatat, prin rezoluţie aplicată pe exemplarul original al hotărârii, aflat la dosar, că pedeapsa de un an şi două luni închisoare la care a fost condamnat petentul este graţiată.
Prin sentinţa penală nr. 605 din 28.09.2004 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin respingerea apelului şi a recursului, petentul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de şapte ani şi două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus revocarea beneficiului graţierii condiţionate pentru pedeapsa de un an şi două luni închisoare la care a fost condamnat petentul prin sentinţa penală nr. 48 din 11.02.2002 a Judecătoriei Mangalia şi executarea acesteia alăturat de pedeapsa de şapte ani şi două luni, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de opt ani şi patru luni.
Raportat la starea de fapt anterior expusă, instanţa constată că solicitarea petentului este admisibilă pe calea contestaţiei la executare întrucât aplicarea beneficiului graţierii nu s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească, pentru a putea face obiectul controlului judiciar, ci printr-o rezoluţie a judecătorului delegat, care nu putea fi contestată la instanţa superioară.Or, în măsura în care s-ar constata că pedeapsa de un an şi două luni închisoare la care a fost condamnat petentul pentru infracţiunea de furt calificat era exceptată de la graţiere şi că în mod greşit i s-a aplicat beneficiul graţierii, petentul ar putea valorifica acest rezultat într-o eventuală contestaţie la executare sau cale extraordinară de atac împotriva sentinţei penale nr. 605 din 28.09.2004 a Tribunalului Constanţa, prin care s-a revocat beneficiul graţierii şi s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat de pedeapsa de şapte ani şi două luni.De asemenea, instanţa apreciază că este competentă, din punct de vedere material şi teritorial, să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, faţă de împrejurarea că aceasta vizează aplicarea greşită a beneficiului graţierii pentru pedeapsa de un an şi două luni închisoare la care a fost condamnat petentul prin sentinţa penală nr. 48 din 11.02.2002 a Judecătoriei Mangalia.Procedând la examinarea cererii pe fond, instanţa a constatat că prin sentinţa penală nr. 48 din 11.02.2002 a Judecătoriei Mangalia, petentul C.G. a fost condamnat la pedeapsa de un an şi două luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) din Codul penal, în considerentele hotărârii reţinându-se că acesta a comis fapta la data de 21/22.12.2001.Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă aplicate de instanţele de judecată”.Totodată, art. 4 din acelaşi act normativ arată că prevederile art. 1 şi 2 nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă şi celor care sunt recidivişti prin condamnări anterioare”, iar în conformitate cu alineatul al doilea al aceluiaşi articol nu beneficiază de prevederile art. 1- 3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:()12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare”.Art. 1 din Legea nr. 543/2002 instituie regula potrivit căreia toate pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv sunt graţiate, în vreme ce art. 4 din aceeaşi lege reglementează situaţiile în care beneficiul graţierii nu poate fi aplicat, fie raportat la circumstanţele personale ale condamnatului (recidivist), fie prin prisma faptei săvârşite.În cauză, petentul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă al cărei cuantum se situează sub cel prevăzut de art. 1 din Legea nr. 543/2002, fiind obligatorie aplicarea beneficiului graţierii prin raportare la durata pedepsei, astfel că urmează a se verifica dacă această pedeapsă era exceptată de la graţiere în temeiul art. 4 din acelaşi act normativ.
Instanţa constată că petentul C.G. nu a comis fapta de furt în stare de recidivă, iar faţă de împrejurarea că infracţiunea de furt a fost săvârşită de acesta la data de 21/22.12.2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 456/2001 (25.07.2001) şi sub imperiul acesteia, apreciază că ar fi incidentă ultima ipoteză a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) pct. 12 din Legea nr. 543/2002.Or, această ipoteză arată că sunt exceptate de la graţiere pedepsele aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 209 alin. (2) – (4) din Codul penal, ceea ce conduce la concluzia, per a contrario, că infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (1) din Codul penal (pentru care a şi fost condamnat petentul) nu era exceptată de la graţiere.Pentru aceste considerente, constatând că aplicarea beneficiului graţierii pentru pedeapsa de un an şi două luni închisoare la care a fost condamnat petentul C.G. prin sentinţa penală nr. 48 din 11.02.2002 a Judecătoriei Mangalia este legală, instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de acesta.În temeiul art. 189 din Codul de procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu al petentului, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de avocaţi Constanţa.În temeiul art. 192 alin. (2) din Codul de procedură penală petentul C.G. a fost obligat să plătească statului suma de 50 de lei reprezentând cheltuieli judiciare.
