1. Recurs. Contestatie la executare. Gresita aplicare a dispozitiilor art.127 alin.2 c. pen privind întreruperea cursului prescriptiei
C.pr.pen, art.461
Pentru a fi în prezenta cazului de întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei prev. de art.127 alin.2 c. pen, este necesar ca sustragerea de la sa fi avut loc dupa începerea executarii pedepsei, deoarece în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei înainte de începerea executarii acesteia cursul prescriptiei nu se întrerupe aceasta nefiind prevazuta de lege printre modalitatile de întrerupere a executarii pedepsei.
Curtea de Apel Oradea, Sectia penala
Decizia nr.200 R din 13 aprilie 2010
Asupra recursului penal de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.219 D din 20 octombrie 2009 Tribunalul Satu Mare în baza art.461 al.1 lit.d) C.proc.pen. raportat la prevederile art.125 si 126 C.pen. a respins contestatia formulata de contestatorul UD, pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la instanta sub dosar nr.de mai sus, contestatorul UD a solicitat instantei ca prin solutia ce o va pronunta în cauza sa dispuna admiterea contestatiei la executare formulata în baza art.461 lit.d Cod de procedura penala si pe calea acestei contestatii sa se constate incidenta în cauza a dispozitiilor legale privind prescriptia executarii pedepsei.
În motivarea contestatiei formulate arata contestatorul ca prin sentinta penala nr.54 2001 a Tribunalului Satu Mare ramasa prin definitiva prin decizia nr.2576 2002 a Curtii Supreme de Justitie contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta.
Urmare a ramânerii definitive a sentintei arate mai sus, fata de contestator s-a luat masura urmaririi prin dispozitia IGPR din 25.09.2002 iar la data de 17 aprilie 2008 s-a emis mandatul european de arestare nr.4, fara ca acesta sa fi fost pus în executare pâna în prezent.
Se arata în continuarea motivarii ca de la ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare contestatorul nu a mai savârsit nicio infractiune conform cazierului judiciar. Se apreciaza astfel, ca scopul pedepsei a fost atins si fara privarea de libertate a contestatorului, pedeapsa aplicata devenind ineficienta urmare a neexecutarii acesteia în perioada prevazuta de lege.
În ceea ce priveste termenele prevazute de art.126 alin.1 lit.b Cod penal se apreciaza a fi îndeplinite cumulativ si integral.
În drept invoca prev.art.461 lit.d Cod de procedura penala, art.125 alin.1 si art.126 alin.1 lit.b Cod penal.
Tribunalul analizând contestatia la executare formulata apreciaza ca aceasta este nefondata urmând sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente:
Conform art.125 Cod penal prescriptia înlatura executarea pedepsei principale în termenele prevazute de art.126 Cod penal.
Conform art.125 Cod penal prescriptia înlatura executarea pedepsei principale în termenele prevazute de art.126 Cod penal.
Raportat la pedeapsa care i-a fost aplicata contestatorului, textul de lege incident în cauza ar fi art.126 alin.1 lit.b Cod penal, adica 5 ani plus durata pedepsei, aceea de 2 ani respectiv dupa împlinirea unui termen de 7 ani.
Raportat la pedeapsa care i-a fost aplicata contestatorului, textul de lege incident în cauza ar fi art.126 alin.1 lit.b Cod penal, adica 5 ani plus durata pedepsei, aceea de 2 ani respectiv dupa împlinirea unui termen de 7 ani.
Raportat la data ramânerii definitive a sentintei de condamnare aceea de 22 mai 2002 termenul de prescriptie al executarii pedepsei s-ar fi împlinit la data de 22 mai 2009.
Raportat la data ramânerii definitive a sentintei de condamnare aceea de 22 mai 2002 termenul de prescriptie al executarii pedepsei s-ar fi împlinit la data de 22 mai 2009.
Tribunalul a apreciat ca în cauza dedusa judecatii este aplicabil în cauza textul art.127 Cod penal care prevede în alin.2 ca întreruperea cursului prescriptiei executarii are loc si prin sustragerea de la executare, facând sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
Având în vedere faptul ca fata de contestator s-a luat masura urmaririi prin dispozitia IGPR ului din 25.09.2002 iar ca urmare a neexecutarii acesteia s-a emis la data de 17 aprilie 2008 mandatul european de arestare nr.4, tribunalul a apreciat ca aceasta masura procesuala luata ca urmare a sustragerii contestatorului de la executarea pedepsei face sa curga un nou termen de calculare a prescriptiei executarii pedepsei.
Pe cale de consecinta, tribunalul a apreciat ca termenul de prescriptie al executarii pedepsei în ceea ce-l priveste pe contestator nu s-a împlinit ca urmare a întreruperii intervenite.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.461 alin.1 lit.d Cod de procedura penala raportat la prevederile art.125 si 126 Cod penal a respins contestatia la executare formulata de contestatorul UD.
Împotriva acestei hotarâri în termen legal a declarat recurs contestatorul UD solicitând prin intermediul aparatorului sau admiterea recursului, casarea hotarârii atacate si rejudecând cauza a dispune admiterea contestatiei formulate apreciind ca în cauza sunt îndeplinite conditiile cerute de art.126 alin.1 lit.b Cod penal privind prescriptia executarii pedepsei, deoarece din actele existente la dosar, respectiv cazierul judiciar rezulta ca, recurentul nu a suferit nici o alta condamnare cu exceptia celei care face obiectul prezentei contestatii, iar în ceea ce priveste sustragerea de la executare, textul legal cuprinde doua cerinte ce se impun a fi întrunite cumulativ, ori a doua conditie nu este îndeplinita, respectiv sustragerea sa survina dupa începerea executarii pedepsei. Referitor la emiterea mandatului european, apreciaza ca nu exista nici o dispozitie legala în sensul întreruperii de catre acesta a cursului prescriptiei executarii pedepsei.
Curtea examinând hotarârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât si din oficiu, conform dispozitiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedura penala, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 si 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedura penala apreciaza ca recursul contestatorului este fondat urmând a-l admite în consecinta.
Se constata ca prin sentinta penala nr.54 2001 a Tribunalului Satu Mare ramasa prin definitiva prin decizia nr.2576 2002 a Curtii Supreme de Justitie contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de trafic de influenta.
Criticile contestatorului sunt întemeiate.
Astfel, în mod gresit instanta de fond a respins contestatia formulata de contestatorul Ursachi Dumitru pentru constatarea prescriptiei executarii pedepsei, apreciind ca în cauza ar fi aplicabil textul art.127 Cod penal care prevede în alin.2 ca întreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei are loc si prin sustragerea de la executare, facând sa curga un nou termen de prescriptie de la data sustragerii.
Pentru a fi însa în prezenta acestui caz de întrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei este necesar ca sustragerea de la executare sa fi avut loc dupa începerea executarii pedepsei, deoarece în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei înainte de începerea executarii acesteia cursul prescriptiei nu se întrerupe aceasta nefiind prevazuta de lege printre modalitatile de întrerupere a executarii pedepsei.
Ori în prezenta speta, dupa cum rezulta din actele de la dosar, respectiv: cazierul judiciar (fila 13 dosar prima instanta) din care rezulta doar ca recurentul a fost arestat preventiv din 5 februarie 2001 si eliberat la 20 februarie 2001; nota telefonica din data de 18 ianuarie 2010 (fila 18 dosar recurs) din care rezulta ca mandatul de executare a pedepsei nr.65 2002 emis în baza s.p.nr.54 din 20.02.2001 a Tribunalului Satu Mare, definitiva prin decizia nr.2576 22.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie nu a fost pus în executare, precum si adresa nr.1726238 CRV din 12 ianuarie 2010 emisa de Biroul National Interpol (fila 20 dosar recurs) din care rezulta ca recurentul nu a fost localizat sau arestat pe teritoriul vreunui stat pâna la acel moment . fiind exclus ca o persoana sa fi fost localizata sau arestata în strainatate si instanta sa nu fi fost informata operativ de catre Biroul National Interpol, recurentul nu a început niciodata executarea pedepsei si ca atare nu ne aflam în situatia întreruperii executarii pedepsei prevazuta de art.127 alin.2 Cod penal .
Mai mult, pentru considerentele aratate mai sus nu ne aflam nici în situatia întreruperii cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei prevazut de art.127 alin.1 Cod penal care prevede ca, cursul termenului prescriptiei prevazute în art.126 se întrerupe prin începerea executarii pedepsei si de asemenea nu ne aflam nici în situatia prevazuta de teza a II-a a art.127 alin.1, respectiv savârsirea din nou a unei infractiuni, câta vreme din adresa nr.655197 CJ S1 GM din 27 ianuarie 2010 emisa de I.G.P.R (fila 25 dosar recurs) rezulta ca recurentul nu a mai savârsit nici o alta infractiune dupa ce a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru trafic de influenta prin s.p. nr.54 20.02.2001 a Tribunalului Satu Mare, definitiva prin decizia penala nr.2576 22.05.2001 a Curtii Supreme de Justitie.
Ar mai fi de adaugat doar faptul ca într-adevar împotriva recurentului s-a emis un mandat european de arestare care în opinia instantei de fond ar întrerupe cursul prescriptiei executarii pedepsei dar apreciem ca nu se pot extrapola situatiile de întrerupere a cursului prescriptiei atâta timp cât aceasta posibilitate nu este prevazuta expres de lege .
Fata de cele ce preced, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. ” d ” Cod procedura penala, Curtea de Apel a admis recursul penal declarat de contestatorul recurent UD împotriva sentintei penale nr. 219 D 20 octombrie 2009 pronuntata de TRIBUNALUL Satu Mare pe care a casat-o în totalitate.
În baza art.461 alin.1 lit.d Cod procedura penala a admis contestatia la executare formulata de contestatorul UD si în consecinta:
În baza art.125 si 126 Cod penal a constatat prescriptia executarii pedepsei de 2 ani închisoare ce a fost aplicata contestatorului UD prin s.p.nr.54 20 februarie 2001 a Tribunalului Satu Mare modificata si ramasa definitiva prin Decizia nr.2576 22 mai 2002 a Curtii Supreme de Justitie.
Ca o consecinta a constatarii prescriptiei executarii pedepsei a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr.65 10 iunie 2002 emis în baza s.p.nr.54 20 februarie 2001 a Tribunalului Satu Mare si a mandatului european de arestare nr.4 din 17 aprilie 2008 emis în dosarul nr.791 83 2001 a Tribunalului Satu Mare.
