ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A II-A PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ NR. 178
Şedinţa publică din data de 12.03.2012
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: NESTOR RAUL ALEXANDRU
GREFIER: SÎRBOIU LAURA
Ministerul Public – a fost reprezentat de procuror STAICU MARILENA din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti
S-a luat în examinare cauza penală de faţă, privind pe petentul condamnat MD, având ca obiect contestaţie la formulată în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c şi d Cpp cu privire la sentinţa penală nr. 282/20.04.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală în dosarul nr. 368/2001.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul condamnat, adus la locul de detenţie, prezent personal şi asistat de apărător din oficiu, avocat ACD, cu delegaţie de substituire faţă de apărător din oficiu, avocat HC, cu împuternicire avocaţială la fila 9 a dosarului.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin raportare la dispoziţiile art. 460 alin. 2 Cpp.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat instanţei faptul că prin încheierea de la termenul precedent judecarea cauzei a fost amânată faţă de lipsa petentului condamnat, care nu a putut fi adus din cauza unor motive de ordin medical, consemnate în referatul medical ataşat la fila 24 a dosarului.
La solicitarea instanţei, petentul condamnat arată că a formulat contestaţia la executare, fiind nemulţumit de cuantumul pedepsei de 23 de ani în executarea căreia se află în prezent, în condiţiile în care noţiunea de consecinţe deosebit de grave a suferit mai multe modificări, astfel încât în prezent în sarcina sa nu s-ar mai putea reţine săvârşirea unei fapte care a produs consecinţe deosebit de grave.
Apărătorul din oficiu al petentului condamnat şi reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu au de formulat cereri sau de solicitat probe.
Nefiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepţii de invocat, în temeiul art. 460 alin. 5 Cpp rap la art. 339 Cpp instanţa declară terminată cercetarea judecătorească şi în conformitate cu disp. art. 340 Cpp declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Pentru petentul condamnat, apărătorul din oficiu, având cuvântul pe fond, expune pe scurt situaţia de fapt reţinută în cererea introductivă de instanţă, solicitând admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, arată că motivele invocate în susţinerea cererii introductive de instanţă nu pot fi încadrate în dispoziţiile dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c şi d Cpp, astfel încât solicită respingerea contestaţiei ca nefondată şi obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cpp.
Petentul condamnat, personal, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanţei.
INSTANŢA
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a-II-a Penală la data de 12.12.2011 sub numărul 75978/3/2011, petentul condamnat MD a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună admiterea contestaţiei la executare formulate în temeiul art. 461 alin. 1 lit. c şi d Cpp, făcând aplicarea art. 15 C.pen cu consecinţa diminuării pedepsei aplicate.
În motivarea cererii sale, petentul condamnat a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă de 23 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, însă în cursul anului 2000 au fost modificate dispoziţiile art. 146 C.pen, în sensul majorării limitei minime pentru reţinerea consecinţelor deosebit de grave.
În aceste condiţii a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecinţa înlăturării din încadrarea faptei reţinute în sarcina sa a consecinţelor deosebit de grave şi implicit aplicarea unei pedepse în limite reduse.
Pentru justa soluţionare a cauzei, la dosar a fost ataşat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 396/12.06.2001 emis de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală în executarea sentinţei penale nr. 282/20.04.2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa va reţine că prin sentinţa penală nr. 282/20.04.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 368/2001, definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea petentului MD la o pedeapsă de 23 de ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
Potrivit art. 146 C.pen.: „prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă matrerială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice”.
În consecinţă instanţa va reţine că fapta pentru care s-a dispus condamnarea petentului Mititelu Doru nu are legătură cu noţiunea de consecinţe deosebit de grave, astfel cum aceasta este definită prin dispoziţiile art. 146 C.pen.
Analizând contestaţia la executare, instanţa reţine că acesta este inadmisibilă, pentru motivele ce vor fi în continuare expuse:
Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare se poate face în următoarele cazuri:
– când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
– când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
– când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
– când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în timpul executării.
Analizând motivul invocat de contestatorul-condamnat, se constată că acesta nu se regăseşte între cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art.461 C. proc. pen.
Este adevărat că potrivit art. 458 C pr pen, care guvernează instituţia intervenirii unei legi penale noi, pe calea contestaţiei la executare se poate solicita instanţei şi aplicarea disp.art. art. 12, 14 şi 15 din Codul penal. Astfel, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 12, 14 şi 15 din Codul penal.
În cauză nu există o astfel de modificare legislativă iar modificarea plafonului necesar reţinerii consecinţelor deosebit de grave nu are nici un fel de legătură cu cauza în condiţiile în care nu s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni care a produs consecinţe deosebit de grave.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul MD, în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c şi d Cpp cu privire la sentinţa penală nr. 282/20.04.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală în dosarul nr. 368/2001.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin.2 Cpp urmează a obliga petentul condamnat la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va deconta din fondurile MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul MD în temeiul dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. c şi d Cpp cu privire la sentinţa penală nr. 282/20.04.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia I Penală în dosarul nr. 368/2001.
În temeiul art. 192 alin.2 Cpp obligă petentul condamnat la plat sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va deconta din fondurile MJ.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru petentul condamnat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12.03.2012.
PREŞEDINTEGREFIER
NESTOR RAUL ALEXANDRUSÎRBOIU LAURA
