Prin sentinţa penală nr. 272/F/03.04.2012 pronuntata de Tribunalul Bucureşti-Secţia I Penală, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatorul M.F.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu (100 lei) urmând a fi avansat din fondurile MJ.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin contestatia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, petentul M.F. a solicitat a-i fi recunoscut câştigul pentru timpul în care a lucrat în penitenciarul în care a fost deţinut în Spania, precum şi reindividualizarea pedepsei aplicate.
Prin sentinţa penală nr.1627/01.11.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în temeiul art.461 alin.1 C.proc. penal, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de petentul M.F., ca inadmisibilă.
În temeiul art.192 alin.2 C.proc.pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 135 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul M.F.
Prin decizia nr.31/R din 12.01.2012, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Penală, în baza art.385/15 pct.2 lit. d C.p.p., a admis recursul declarat de petentul M.F., a casat sentinţa penală recurată şi în fond rejudecând a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu şi a dispus înaintarea contestaţiei la executare în vederea repartizării aleatorii la registratura Tribunalul Bucureşti pentru judecata pe fond.
Prin sentinţa penală nr.338/25.10.2010 a Curţii de Apel Bucureşti- Secţia a II a Penală, definitivă prin nerecurare la data de 04.03.2011, s-a recunoscut sentinţa penală din data de 02.03.2009, dosar nr.19-08 1-2008 pronunţată de Tribunalul Provincial din Barcelona, definitivă prin rezoluţia de lichidare a pedepsei nr.45/09/G emisă de Tribunalul Provincial din Barcelona, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunea de favorizare a prostituţiei prevăzută de art.188 alin.1 şi 3 din Codul penal spaniol, faptă ce are corespondent în legislaţia penală română în infracţiunea de proxenetism.
În baza hotărârii definitive s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.476/29.03.2011.
Potrivit art. 461 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Contestaţia la executare este doar un mijloc procesual, cu caracter jurisdicţional, prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Datorită acestei naturi juridice, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
O contestaţie făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă. Pe această cale nu se pot invoca nevinovăţia, greşita condamnare a contestatorului în lipsa unor probe temeinice, greşita încadrare juridică a faptei sau individualizare a pedepsei, sau alte aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei şi care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Din analiza motivelor arătate de contestator în cererea sa, este evident că acesta nu invocă vreo nelămurire cu privire la hotărârea de condamnare sau vreo împiedicare la executare şi nici nu invocă vreo cauză de stingere sau micşorare a pedepsei de natura prescripţiei sau graţierii, petentul solicitând să i se recunoască perioada în care a muncit în penitenciarul din Spania , astfel încât să i se considere executate mai multe zile de închisoare ca urmare a muncii prestate, precum şi reindividualizarea pedepsei.
Aspectul invocat de către contestator, cu privire la recunoaşterea perioadei în care a muncit în penitenciarul din Spania, astfel încât să i se considere executate mai multe zile de închisoare ca urmare a muncii prestate, ar putea fi analizat doar pe cale incidentală, în cadrul soluţionării unei cererii de liberare condiţionată, iar nu pe calea unei contestaţii la executare.
(Tribunalul Bucureşti-Secţia I Penală, sentinţa penală nr. 272/F/03.04.2012,
judecator Tudor Georgiana)
