Potrivit art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală, competenţa soluţionării contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, revine instanţei prevăzute la alin. 1 sau 6 al art. 460 din Codul de procedură penală, respectiv instanţei de sau instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Prin instanţa în raza căreia se află locul de deţinere se înţelege, în sensul art. 460 din Codul de procedură penală, instanţa corespunzătoare în grad
instantei de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
(Sentinţa nr. 42 din 4 decembrie 2002 – Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 2026 din 29.10.2002 a Judecătoriei Giurgiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul C.F. în favoarea Tribunalului Giurgiu.
S-a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă.
A fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 10.10.2002, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu contestaţia la executare formulată de condamnatul C.F., care a solicitat instanţei graţierea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1299/1999 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Prin Sentinţa penală nr. 219/2002, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 459 din Codul de procedură penală, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, care a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 87/2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1185 din 7.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, C.F. a fost condamnat la 5 ani închisoare, în baza art. 211 alin. 2 lit. e) din Codul penal, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal. Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 85 din Codul penal, s-a anulat suspendarea condiţionată a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1299/1999 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, şi s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în baza art. 211 alin. 2 lit. e) din Codul penal, condamnatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 459 din Codul de procedură penală, aplicarea graţierii se face de către un judecător de la instanţa de executare, iar dacă condamnatul se află în executarea pedepsei, de un judecător de la instanţa corespunzătoare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală, în ipoteza formulării contestaţiei la executare, întemeiată pe prevederile alin. 1 lit. d) ale aceluiaşi articol, respectiv când se invocă pe calea “contestaţiei la executare” aplicarea graţierii, instanţa competentă este cea prevăzută în alin. 1 sau 6 ale art. 460 din Codul de procedură penală, deci instanţa de executare sau instanţa în raza căreia se află locul de deţinere, în cazul în care condamnatul se află în executarea pedepsei.
Prin instanţa în raza căreia se află locul de deţinere, în sensul art. 460 din Codul de procedură penală, se înţelege instanţa corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Având în vedere că petentul C.F. a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti -Secţia a ll-a penală, iar la momentul formulării contestaţiei la executare condamnatul se afla în Penitenciarul Giurgiu, care este situat în raza teritorială a Tribunalului Giurgiu, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Tribunalul Giurgiu, acesta fiind instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare.
Pentru considerentele de mai sus, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Analizând actele dosarului, Curtea reţine că în speţă competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Giurgiu pentru considerentele ce se vor arăta:
Prin cererea formulată la 10.10.2002, condamnatul C.F. a solicitat pe calea contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, graţierea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 87 din 9.02.2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ll-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1185 din 7.03.2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit art. 461 alin. 2 din Codul de procedură penală, competenţa soluţionării contestaţiei la executare, întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, revine instanţei prevăzute la alin. 1 sau 6 al art. 460 din Codul de procedură penală, respectiv instanţei de executare sau instanţei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
Prin instanţa în raza căreia se află locul de deţinere se înţelege instanţa corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere.
în speţă, întrucât instanţa de executare este Tribunalul Bucureşti, iar condamnatul se află deţinut în Penitenciarul Giurgiu, situat în raza teritorială a Tribunalului Giurgiu, potrivit dispoziţiilor legale invocate, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Giurgiu.
în consecinţă, Curtea va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
