Cod procedură penală: art.460 alin.1 şi 6; art.461,
art.462, art.197 alin.2
Potrivit dispoziţiilor art.461 alin.2 din Codul de
procedură penală, în cazul contestaţiei la
formulată în condiţiile art. 461 lit.d) din acelaşi cod,
instanţa competentă este cea prevăzută la art. 460 alin1
sau 6 din Codul de procedură penală şi anume,
instanţa de executare (prima instanţă potrivit art. 418
alin1 din Codul de procedură penală), sau instanţa
corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul
de deţinere. Nerespectarea dispoziţiilor relative la
competenţa materială este sancţionată cu nulitatea
absolută.
(dec.pen.105/A/14.04.2005)
Prin sentinţa penală nr. 92 din data de 22 februarie 2005,
pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost respinsă contestaţia la executare
formulată de contestatorul B.M.M. care a fost obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că, prin contestaţia la executare înregistrată la
data de 17 ianuarie 2005, contestatorul B.M.M. a solicitat reducerea
cuantumului pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat
pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin sentinţa penală nr.
1442/2003 a Judecătoriei Târgovişte, hotărâre rămasă definitivă prin
neapelare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar rezultă că, prin
sentinţa penală menţionată, contestatorul a fost condamnat la două pedepse
de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite
de art. 192 alin2 şi de art. 208, 209 alin2 din Codul penal, în urma aplicării
regulilor privind concursul de infracţiuni, urmând să execute pedeapsa
rezultantă de 3 ani închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 83 din Codul penal, s-a dispus
revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni
închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 436 din data de
26.02.2002, urmând ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa
aplicată prin sentinţa menţionată.
Cum motivul invocat de contestator, vizând reducerea pedepsei
nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 din Codul de
procedură penală, tribunalul a respins contestaţia la executare.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel contestatorul,
reiterând acelaşi motiv vizând reducerea pedepsei.
Curtea, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de
competenţă materială în ce priveşte judecarea cauzei de către Tribunalul
Argeş în primă instanţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin2 din Codul de
procedură penală, în cazul contestaţiei la executare formulată în condiţiile art.
461 alin1 din acelaşi cod, mai exact în cazul prevăzut la lit.d) a alin.1 al acestui
din urmă text de lege incident speţei dedusă judecăţii, competentă este
instanţa prevăzută la art. 460 alin.1 sau 6 din Codul de procedură penală şi
anume, instanţa de executare, fie ea instanţa corespunzătoare în a cărei
circumscripţie se află locul de deţinere.
Or, potrivit art. 418 alin1 din Codul de procedură penală, instanţa
de executare este prima instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea în
cauză, rămasă definitivă prin neapelare sau ca urmare a exercitării căilor de
atac.
În speţă, instanţa de executare este judecătoria, respectiv
Judecătoria Târgovişte care a şi emis mandatul de executare a pedepsei
închisorii de 4 ani şi 6 luni, nr. 3758/2003 din 05 ianuarie 2004 şi care face
obiectul prezentei contestaţii.
Aşa fiind, potrivit art. 461 alin ultim din codul de procedură
penală, invocat mai sus, competentă a soluţiona contestaţia la executare
introdusă de B.M.M. este Judecătoria Piteşti, instanţa în a cărei circumscripţie
se află locul de deţinere al condamnatului şi anume Penitenciarul Colibaşi.
Cum, în cauză este vorba despre o excepţie vizând competenţa
materială, conform regimului nulităţii absolute, instituit de art. 197 alin2 din
Codul de procedură penală, ea poate fi invocată oricând, deci şi în calea de
atac, considerent pentru care s-a desfiinţat în întregime sentinţa şi s-a trimis
cauza spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv Judecătoria Piteşti.
