4. Contestaţie la întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală. Dispoziţia de anulare a hotărârii de condamnare, în cadrul procedurii de rejudecare întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 Cod de procedură penală nu-şi poate produce efectele decât la rămânerea definitivă a hotărârii în rejudecare (sentinţa penală nr. 146/P/2009 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 540/R/2009 a Curţii de Apel Oradea)Constată că prin cererea înregistrată la instanţă la data de 07.05.2009, condamnatul SD a formulat o contestaţie la executarea pedepsei de 16 ani 6 luni închisoare aplicată prin s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor.
În motivarea contestaţiei, se arată că s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor figurează în fişa de urmărire întocmită de Penitenciarul Oradea ca fiind o condamnare definitivă, situaţie care, însă, nu este reală. Astfel, această hotărârea a fost anulată ca urmare a admiterii cererii sale de rejudecare întemeiată pe dispoziţiile pe dispoziţiile art. 5221 C.pr.pen., prin d.pen. nr. 37/A/2009 a Curţii de Apel Oradea. În consecinţă, consideră că se impune radierea s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor de la rubrica de condamnări definitive.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:
Din fişa de urmărire întocmită de Penitenciarul Oradea, rezultă că SD are două condamnări definitive la o pedeapsă de 16 ani 6 luni închisoare aplicată prin s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor şi o pedeapsă de 5 ani aplicată prin s.pen. nr. 560/2009 a Judecătoriei Oradea.
Din d.pen. nr. 37/A/2009 a Curţii de Apel Oradea rezultă că a fost admis apelul declarat de condamnatul SD împotriva s.pen. nr. 169/2008 a Tribunalului Bihor şi rejudecând cauza a fost admisă cererea de rejudecare a cauzei soluţionată prin s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor. S-a dispus anularea acestei hotărâri, precum şi a d.pen. nr. 222/A/2002 A Curţii de Apel Oradea şi a d.pen. nr. 4541/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; s-a dispus achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 21/1999 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi condamnarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi la pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.pen. pe o durată de 5 ani. S-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare aplicată prin s.pen. nr. 1639/2000 dispunându-se executarea alăturat pedepsei aplicată în cauză. S-a dedus perioada executată de la 09.05.2001 la 01.06.2001 şi s-a anulat mandatul de executare emis în baza s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor.
Verificând această hotărâre, tribunalul reţine că nu este definitivă, cauza fiind pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu termen de judecată la data de 29.06.2009.
Cererea de rejudecare întemeiată de dispoziţiile art. 5221 C.pr.pen. în mod evident nu are caracterul unei căi de atac, ci este o procedură care permite reluarea judecăţii într-un nou ciclu procesual, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare a persoanei extrădate judecată şi condamnată în lipsă. Această procedură se finalizează cu o nouă hotărâre doar dacă instanţa de rejudecare constată pe baza probatoriului readministrat sau al altor probe noi fie o altă stare de fapt, fie anumite circumstanţe distincte de cele reţinute în cursul primului ciclu procesual, care au consecinţe asupra încadrării juridice, vinovăţiei, sancţiunii etc.
În lipsa unei reglementării derogatorii, şi hotărârile pronunţate în cadrul acestei proceduri urmează a fi apte să producă efecte la data rămânerii definitive.Data rămânerii definitive a hotărârilor penale este reglementată în dispoziţiile art. 416-417 C.pr.pen.
Prin urmare, până la rămânerea definitivă a s.pen. nr. 169/2008 a Tribunalului Bihor modificată prin d.pen. nr. 37/A/2009 a Curţii de Apel Oradea, dispoziţia de anulare a s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor şi implicit a mandatului de executare emis în baza acesteia nu poate produce efecte juridice.
În consecinţă, nu poate fi incident cazul prevăzut de art. 461 lit. c C.pr.pen., anularea unei hotărâri de condamnare care nu are caracter definitiv nefiind un impediment la executare.
Eventual, s-ar fi putut solicita suspendarea executării acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă a cererii de rejudecare, în cadrul acelei proceduri.
Toate celelalte aspecte invocate legate de cererea de rejudecare exced unei contestaţii la executare, doar instanţa investită cu rejudecarea cauzei le poate analiza.
Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul va respinge contestaţia formulată de petentul SD privind executarea pedepsei de 16 ani 6 luni închisoare aplicată prin s.pen. nr. 100/2002 a Tribunalului Bihor.
