Contestaţia la – întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. c din C. pr. pen. -este admisibilă, deoarece „împiedicarea la executare“ se datorează interpretării greşite a legii de către instanţa de fond, care a dispus întreruperea executării pedepsei de la data pronunţării, în loc de data rămânerii definitive a hotărârii.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia penală, decizia nr. 109/R din 21 februarie 2002)
CURTEA,
Deliberând, constată;
Prin sentinţa penală nr. 2107 din 17 octombrie
2001, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a respins contestaţia la executare formulată de Biroul de executări penale al Judecătoriei Piteşti, prin care se solicită, în temeiul art. 461 lit. c din C. pr. pen. să se lămurească dispozitivul sentinţei penale nr. 1429 din 21 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Piteşti.
Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1429 din 21 iunie 2001, Judecătoria Piteşti a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D. A. pe o perioadă de 3 luni cu începere de la data pronunţării.
Instanţa de fond a constatat că dispozitivul hotărârii nu poate fi executat, întrucât menţiunea privitoare la perioada de timp în care urma să fie întreruptă perioada pedepsei a expirat, iar remedierea
acestei situaţii, poate fi realizată doar pe calea recursului în anulare.
Prin decizia penală nr. 768 din 6 decembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admis apelul declarat de condamnatul D. A., s-a desfiinţat sentinţa, iar pe fond s-a admis contestaţia şi s-a dispus ca întreruperea executării pedepsei admisă prin sentinţa penală nr. 1429/21.06.2001 a Judecătoriei Piteşti să opereze după rămânerea definitivă a hotărârii şi nu de la data pronunţării acesteia.
împotriva deciziei, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, care a criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât în acest fel se aduce atingere autorităţii de lucru judecat unei hotărâri penale, modificându-se dispozitivul acesteia.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma:
în speţă, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1429 din 21 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul D.A. pe o perioadă de 3 luni, cu începere de la data pronunţării sentinţei.
în mod corect, instanţa trebuia să dispună ca întreruperea executării pedepsei să se facă începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Cum rămânerea definitivă a sentinţei, s-a produs la 27 septembrie 2001, când Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr. 549 din aceeaşi dată, expirase termenul de 3 luni fixat de instanţa de fond cu privire la durata întreruperii executării pedepsei.
în acest caz, contestaţia la executare, în temeiul art. 461 lit. c C. pr. pen., este admisibilă, deoarece „împiedicarea la executare“ se datorează interpretării greşite a legii de către instanţa de fond care a dispus întreruperea executării pedepsei de la data pronunţării, în loc de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Fiind o cauză de împiedicare la executare, greşeala instanţei de fond poate fi îndreptată numai pe calea contestaţiei la executare.
De menţionat faptul că prin admiterea unei asemenea căi, nu se aduce nici o atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii penale în discuţie.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 pct.
1 lit. b C. pr. pen., cu majoritate, se va respinge apelul ca nefondat.
OPINIE SEPARATĂ
Apreciez că soluţia legală şi temeinică este aceea de admiterea recursului, casarea deciziei şi menţionarea sentinţei ca legală şi temeinică, pentru următoarele considerente:
Biroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Piteşti în conformitate cu art. 461 lit. c C. pr. pen., a formulat contestaţia la executare, pe motiv că prin sentinţa penală nr. 1429 din 21 iunie 2001, s-a dispus întreruperea executării pedepsei condamnatului
D.A., pe o perioadă de trei luni cu începere de la data pronunţării sentintei si până la data de 21 septembrie
2001.
Ca urmare a faptului că sentinţa penală nr. 1429/
2001 a rămas definitivă după data de 21 septembrie
2001, data întreruperii executării pedepsei şi că nu a fost pusă în executare, condamnatul a beneficiat de această întrerupere.
Judecătoria Piteşti a analizat contestaţia la executare şi prin sentinţa penală nr. 2107 din 17 octombrie 2001, a respins contestaţia, întrucât această chestiune nu se poate rezolva pe calea unei contestaţii la executare, ci pe calea unui recurs în anulare.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către condamnat, astfel că, Tribunalul Argeş, secţia penală, a desfiinţat sentinţa iar pe fond, a admis contestaţia şi a dispus întreruperea executării pedepsei dispuse prin sentinţa penală nr. 1429 din 21 iunie 2001, care urmează să opereze după rămânerea definitivă a hotărârii şi nu la data pronunţării acesteia.
Decizia a fost atacată cu recurs de către parchet, pe considerent că este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, întrucât pe calea unei contestaţii în anulare nu poate fi modificat dispozitivul unei hotărâri judecătoreşti.
Acest punct de vedere este împărtăşit de mine în opinia pe care o formulez, în sensul că, în cauză operează o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că, pe calea unei contestaţii la executare nu se poate modifica conţinutul acesteia, aşa cum a procedat instanţa de fond.
Prin urmare, corect şi temeinic instanţa de fond a respins contestaţia la executare, întrucât, în cauză operează calea unui recurs în anulare, singurul în măsură să modifice dispozitivul sentinţei penale nr. 1429 din 21 iunie 2001.
în consecinţă, aşa cum am arătat, apreciez că soluţia legală şi temeinică este de admiterea recursului parchetului, casarea deciziei penale nr. 768 din 6 decembrie 2001, a Tribunalului Argeş, secţia penală, şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei penale nr. 2107 din 17 octombrie 2001, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în sensul că împiedicările la executare în sensul art. 461 lit. c C. pr. pen., nu privesc cuprinsul dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti intrate în autoritatea lucrului judecat.
NOTĂ
Decizia pronunţată în cauză este discutabilă.
Potrivit art. 461 alin. 11 lit. c C. pr. pen. contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa penală nr. 1429/21 iunie 2001 a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei şi a dispus întreruperea acesteia pe o perioadă de 3 luni, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la 21.09.2001. Sentinţa penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 549/27 septembrie 2001 a Tribunalului Argeş.
Ulterior, la data punerii în executare s-a constatat că perioada de timp pentru care s-a dispus întreruperea a expirat, motiv pentru care s-a formulat de către Biroul de executări penale contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. c C. pr. pen.
Conform art. 415 alin. 1 C. pr. pen. hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.
întreruperea executării pedepsei operează efectiv de la data rămânerii definitive a sentinţei şi nu de la data pronunţării, cum a considerat instanţa.
Această eroare nu poate fi însă îndreptată pe calea unei contestaţii la executare, întrucât în acest caz nu se verifică legalitatea şi temeinicia unei hotărâri penale definitive, ci se soluţionează numai incidentele ce pot apărea cu ocazia executării hotărârii.
în speţă, apreciem că nu ne aflăm în prezenţa unei împiedicări la executare în înţelesul art. 461 lit. c C. pr. pen., aşa cum se reţine în motivarea deciziei, împiedicările la executare datorându-se, potrivit literaturii de specialitate unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.
Este cazul, de pildă, suspendării executării hotărârii în ipoteza contestaţiei în anulare (art 390 C. pr. pen.), recursului în anulare (art. 412 C. pr. pen.) a revizuirii (art. 400 C. pr. pen.).
De asemenea, nu există nici o „nelămurire“ cu privire la hotărârea ce se execută, în hotărâre precizându-se expres perioada pentru care s-a dispus întreruperea executării pedepsei.
A admite contestaţia la executare şi a dispune ca întreruperea executării pedepsei să opereze de la data rămânerii definitive a sentinţei, şi nu de la data pronunţării acesteia înseamnă a modifica dispozitivul unei sentinţe penale definitive, ceea ce este inadmisibil pe această cale, întrucât contestaţia la executare nu este o cale extraordinară de atac.
Faţă de cele expuse, considerăm că recursul declarat de parchet trebuia admis, decizia pronunţată fiind supusă casării în baza art. 385^9 pct. 17^1 C. pr. pen.
