Măsura educativă a internării într-un centru de reeducare nu mai poate fi pusă în dacă până la rămânerea definitivă a sentinţei penale făptuitorul minor a împlinit 18 ani şi, întrucât nu s-a început executarea acesteia, instanţa nu poate dispune nici prelungirea ei, în condiţiile art. 106 alin. 2 din Codul penal, după data majoratului.
Acest caz de împiedicare a executării măsurii educative respective se constată pe calea contestaţiei la executare, potrivit art. 461 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 592 din 17 aprilie 2001 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1267/2000, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis contestaţia la executare privind pe condamnatul U.P.A. şi, în baza art. 461 lit. c) din Codul de procedură penală, a constatat imposibilitatea punerii în executare a Sentinţei penale nr. 31/1999, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a luat, faţă de cel în cauză, minor la acea dată, măsura internării într-un centru de reeducare.
Prima instanţă a arătat că, întrucât, până la rămânerea definitivă a sentinţei, condamnatul a devenit major, punerea în executare a acestei măsuri educative a devenit imposibilă.
împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel procurorul, criticând-o pentru nelegalitate, pe motiv că prima instanţă avea posibilitatea prelungirii măsurii educative a internării într-un centru de reeducare pe o durată de cel mult 2 ani, în condiţiile art. 106 alin. 2 din Codul penal.
Tribunalul Bucureşti- Secţia I penală, prin Decizia penală nr. 135 din 24.01.2001, a respins ca nefondat apelul declarat de procuror, pe considerentul că, în cauză, nu operează dispoziţiile art. 106 alin. 2 din Codul penal, referitor la prelungirea internării într-un centru de reeducare, cât timp măsura educativă nu a fost pusă în executare.
Această decizie penală a fost atacată cu recurs de procuror, pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală, referitor la greşita aplicare.
Critica nu este fondată.
în mod corect au apreciat cele două instanţe că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 106 alin. 2 din Codul penal, referitoare la prelungirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare şi după ce minorul devine major.
Acest text de lege se referă exclusiv la situaţia în care făptuitorul se află în executarea măsurii educative a internării în centrul de reeducare, iar instanţa apreciază că pentru realizarea scopului internării se impunea prelungirea acestei măsuri şi după ce minorul ajungea vârsta majoratului. Or, în situaţia dată nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 106 alin. 2 din Codul penal, cât timp măsura internării într-un centru de reeducare nu a fost pusă în executare.
Susţinerile din recursul procurorului, în sensul că art. 106 alin. 2 din Codul penal nu distinge între situaţia punerii în executare sau a nepunerii în executare a măsurii educative, nu pot fi primite, cât timp textul de lege expune fără echivoc care este scopul prelungirii acestei măsuri, şi anume dacă este necesară pentru realizarea scopului internării. Internarea nu a avut loc, deci nu-şi găseşte raţiunea nici prelungirea internării.
Curtea a respins, ca nefondat, recursul declarat de procuror.
