Schimbarea încadrării juridice date faptei, individualizarea pedepsei sau stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei nu se pot face pe calea contestaţiei la executare.
Contestaţia la reprezintă un mijloc jurisdicţional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor.
Este indiscutabil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărâre definitivă sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
(Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2003 — Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1023 din 29.10.2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ll-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnata F.G.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că petenta, în cererea sa, a solicitat anularea mandatului de executare emis în baza Sentinţei penale nr. 253 din 10.05.1999 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, arătând că nu este vinovată de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată.
în precizarea făcută la instanţa de fond, la unul dintre termenele de judecată, condamnata a solicitat rejudecarea cauzei, întrucât pedeapsa aplicată este prea mare şi instanţa de recurs a făcut o greşită încadrare juridică a faptei, corectă fiind încadrarea instanţei de fond.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală, analizând actele dosarului, a reţinut că, prin Sentinţa penală nr. 235 din 10.05.1999 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a ll-a penală, petenta a fost condamnată la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 211 alin. 2 lit. a), d) şi f) din Codul penal, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 498 din 3.11.1999 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, s-a admis apelul inculpatei, a fost desfiinţată parţial sentinţa penală şi, rejudecând, în baza art. 334 din Codul de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208- 209 alin. 1 lit. a), f) din Codul penal, în baza căruia a fost condamnată petenta la 1 an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 971 din 23.02.2001 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, desfiinţată Decizia penală nr. 498/1999 şi menţinută soluţia instanţei de fond.
împotriva acestei decizii, petenta a formulat cerere de revizuire, care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 799 din 5.09.2002 a Tribunalului Bucureşti -Secţia a ll-a penală.
Examinând contestaţia formulată de condamnată, astfel cum a fost modificată, tribunalul a constatat că este inadmisibilă.
Astfel, faţă de natura contestaţiei la executare, care este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a plângerilor împotriva actelor de executare, şi nu a hotărârii, precum şi faţă de cazurile limitativ şi expres prevăzute de lege în care se poate face contestaţie la executare, tribunalul a apreciat că motivele invocate de către petentă nu se regăsesc în cele reglementate de dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală.
De asemenea, s-a arătat că, după rămânerea definitivă a hotărârii (23.02.2001), nu a intervenit o lege care să prevadă o pedeapsă mai uşoară pentru infracţiunea de tâlhărie, pentru a se face aplicarea art. 15 din Codul penal.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea, reiterând motivaţia contestaţiei la executare formulată la prima instanţă.
Apelul este nefondat, întrucât motivele invocate de către apelantă nu se regăsesc în dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală, fiind inadmisibil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărâre definitivă sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat.
De asemenea, nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 15 din Codul penal, atâta timp cât după rămânerea definitivă a hotărârii nu a intervenit o lege care să prevadă o pedeapsă mai uşoară pentru infracţiunea de tâlhărie.
NOTĂ:
Decizia nr. 7 din 15.01.2003 a rămas definitivă prin nerecurare.
