Schimbarea încadrarii juridice data faptei, individualizarea pedepsei sau
stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei nu se pot face pe calea contestatiei la
executare.
Contestatia la reprezinta un mijloc jurisdictional de rezolvare
a incidentelor survenite în cursul executarii pedepselor.
Este indiscutabil, ca pe aceastacale sa se schimbe încadrarea juridica
data faptei prin hotarâre definitiva sau sa se individualizeze pedeapsa,
întrucât s-ar aduce atingere autoritatii de lucru judecat.
(decizia penala nr.7/15.01.2003 a CAB Sectia I Penala)
Prin sentinta penala nr.1023/29.10.2002 a Tribunalului Bucuresti Sectia
II Penala, a fost respinsa, ca inadmisibila, contestatia la executare formulata
de condamnata F.G.E.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca petenta în
cererea sa a solicitat anularea mandatului de executare, emis în baza
sentintei penale nr.253/10.05.1999 a Tribunalului Bucuresti-Sectia I Penala,
aratând ca nu este vinovata de savârsirea infractiunii pentru care a fost
condamnata.
În precizarea facuta la instanta de fond, la unul dintre termenele de
judecata, condamnata a solicitat rejudecarea cauzei, întrucât pedeapsa
aplicata este prea mare si instanta de recurs a facut o gresita încadrare
juridica a faptei, corecta fiind încadrarea instantei de fond.
Tribunalul Bucuresti-Sectia II Penala analizând actele dosarului, a
retinut ca prin sentinta penala nr.235/10.05.1999 a Tribunalului Bucuresti-
Sectia II Penala, petenta a fost condamnata la 5 ani închisoare,pentru
savârsirea infractiunii prev.de art.26 rap.la art.211 alin.1,lit.a,d si f Cod penal,
cu aplicarea art.71,64 Cod penal.
Prin decizia penala nr.498/3.11.1999 a CAB Sectia I Penala, s-a admis
apelul inculpatei,a fost desfiintata partial sentinta penala si, rejudecând, în
baza art.334 C.p.p., s-a schimbat încadrarea juridica a faptei, în infractiunea
prev.de art.26 rap.la art. 208-209 lit.a,f Cod penal, în baza caruia a fost
condamnata petenta la 1 an si 10 luni închisoare, cu aplicarea art.71,64 Cod
penal.
Prin decizia penala nr.971/23.02.2001 a CSJ a fost admis recursul
Parchetului de pe lânga CAB, desfiintata decizia penala nr.498/1999 si
mentinuta solutia instantei de fond.
Împotriva acestei decizii petenta a formulat cerere de revizuire, care a
fost respinsa prin sentinta penala nr.799/05.09.2002 a Tribunalului Bucuresti-
Sectia II Penala.
Examinând contestatia formulata de condamnata, astfel cum a fost
modificata, Tribunalul a constatat ca este inadmisibila.
Astfel, fata de natura contestatiei la executare, care este un procedeu
jurisdictional de rezolvare a plângerilor împotriva actelor de executare si nu a
hotarârii, precum si fata de cazurile limitativ si expres prevazute de lege, în
care se poate face contestatie la executare, tribunalul a apreciat ca motivele
invocate de catre petenta nu se regasesc în cele reglementate de
disp.art.461 C.p.p.,
De asemenea, s-a aratat ca, dupa ramânerea definitiva a hotarârii
(23.02.2001) nu a intervenit o lege care sa prevada o pedeapsa mai usoara
pentru infractiunea de tâlharie, care sa faca aplicarea art.15 Cod penal.
Împotriva acestei sentinte, a declarat apel contestatoarea, reiterând
motivatia contestatiei la executare formulata la prima instanta.
Apelul este nefondat, întrucât motivele invocate de catre apelanta nu
se regasesc în dispozitiile art.461 C.p.p., fiind inadmisibil ca pe aceasta cale,
sa se schimbe încadrarea juridica data faptei prin hotarâre definitiva, sau sa
se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autoritatii de lucru
judecat.
De asemenea, nu pot fi aplicate dispozitiile art.15 Cod penal,atâta timp
cât dupa ramânerea definitiva a hotarârii nu a interveni o lege care sa
prevada o pedeapsa mai usoara pentru infractiunea de tâlharie.
NOTA: Decizia nr.7/15.01.2003 a ramas definitiva prin nerecurare.
2
