Deducerea din pedeapsa rezultantă, ca urmare a contopirii pedepselor, conform art. 39 alin. 2 din Codul penal, a perioadei ce a fost deja executată în baza condamnării ce constituie prim termen al recidivei, nu este posibilă, întrucât aceasta a operat o dată prin contopirea numai a restului de pedeapsă rămas neexecutat. în consecinţă, contestaţia la prin care se solicită deducerea acestei perioade este neîntemeiată, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 461 din Codul de procedură penală.
(Decizia nr. 2039 din 22 septembrie 2003 – Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 1427 din 28 mai 2003, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, a admis în parte contestaţia la executare formulată de petentul S.l.
A dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată contestatorului prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti perioada de la 23.01.1995 la 18.04.1995, în care petentul a fost arestat preventiv în cauza în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 951/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 118/2002 a Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 2115/2002 a Tribunalului Bucureşti, petentul S.l. a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 240 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal şi la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal.
în baza art. 39 alin. 2 din Codul penal, fiecare din cele patru pedepse au fost contopite cu restul de 838 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr. 442/1994 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, dându-se petentului spre executare pedepsele cele mai grele.
Prin aceeaşi sentinţă, modificată în calea de atac a apelului, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal, s-a dispus contopirea pedepselor stabilite în urma aplicării tratamentului sancţionator al recidivei în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, care a fost dată spre executare petentului, în condiţiile art. 71 – 64 din Codul penal şi din care, conform art. 88 din Codul penal, s-a dedus arestul preventiv începând din 10.05.2002 la zi.
Prin contestaţia la executare formulată în cauză, petentul a solicitat, conform art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti a unor perioade în care a fost anterior arestat, şi anume de la 29.11.1994 la 20.12.1994 şi de la 18.07.1997 la 31.03.1998 (Sentinţa penală nr. 442/1994 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti), precum şi de la 23.01.1995 la 18.04.1995 (Sentinţa penală nr. 951/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti).
Cu privire la această din urmă perioadă, instanţa de fond a apreciat contestaţia formulată ca fiind întemeiată, având în vedere că faptele pentru care s-a dispus prin Sentinţa penală nr. 951/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale, sunt concurente cu infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, fiind aplicabile dispoziţiile art. 88 alin. 1 teza a ll-a din Codul penal.
Cu privire la deducerea perioadei cuprinse între 29.11.1994 şi 20.12.1994 şi, respectiv, între 18.07.1997 şi 31.03.1998, instanţa a apreciat că cererea petentului este vădit neîntemeiată, întrucât această perioadă, potrivit menţiunilor din dispozitivul Deciziei penale nr. 2115/2002 a Tribunalului Bucureşti, constituie partea executată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului prin Sentinţa penală nr. 442/1994 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul S.I., criticând-o pe motive de nelegalitate sub aspectul greşitei admiteri doar în parte a contestaţiei la executare şi solicitând desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi deducerea din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, şi a perioadelor executate de la 29.11.1994 la 20.12.1994 şi de la 18.07.1997 la 31.03.1998.
Prin Decizia penală nr. 1060/A din 23 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a respins ca nefondat apelul declarat de contestator şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs contestatorul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală şi arătând că în mod greşit instanţele au admis doar în parte contestaţia la executare formulată, impunându-se casarea hotărârilor şi deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a perioadelor de la 29.11.1994 la 20.12.1994 şi de la 18.07.1997 la 31.03.1998.
Examinând cauza pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 171 din Codul de procedură penală şi din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prevăzute de art. 3859 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că recursul declarat de contestator nu este fondat.
Cererea contestatorului ca din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti să se deducă şi perioadele de la 29.11.1994 la 20.12.1994 şi de la 18.07.1997 la 31.03.1998 nu este întemeiată, deoarece aceste perioade au fost executate dintr-o pedeapsă anterioară tot de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 442/1994 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, ce constituie prim termen al recidivei prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal faţă de condamnarea din Sentinţa penală nr. 2396/2002. în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. 2 din Codul penal, restul de pedeapsă de 838 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 442/1994 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, calculat prin scăderea celor două perioade de detenţie (de la 29.11.1994 la 10.12.1994 şi de la 18.07.1997 la 31.03.1998), a fost contopit cu pedepsele ce au fost aplicate prin Sentinţa penală nr. 2396/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, dispunându-se executarea de către condamnat a pedepsei cele mai grele.
Deducerea ulterioară din pedeapsa rezultantă, ca urmare a contopirii pedepselor, conform art. 39 alin. 2 din Codul penal, a perioadei ce a fost deja executată în baza condamnării ce constituie prim termen al recidivei nu este posibilă, deoarece aceasta a operat o dată prin contopirea numai a restului de pedeapsă rămas neexecutat.
în consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul S.l.
